amintiri

flasneta se rotea duios in mana care-o tinea copilaria era cea mai cea atunci cand vantul adia soarele nu coplesea iar luna mai si veghea ca frunzele din pomi sa stea acolo sus sa tina umbra amiezilor in care termometrul urca vertiginos de fiecare data cand apa se opera… de plouat mai rar dar nu

adieri

dincolo de ceruri vine lacrima din scocuri sa se lase jos cazuta pe pamantul sec si tare de caldura ce-l oprima molesindu-l ca pe un lut aparte modelat de artistul cu mainile lui tare inspirate sa redea prin forme care parca prind si viata usor din incheieturile si artificiile moderatei creatii ce emerge… dupa crengi

poem negru

gongul batea tarziu in noapte si alarma se dadea instantaneu ca de fiecare data cand coapte perele cadeau pe jos si eu le culegeam sa le mananc in voie. fulgii fasolei se prepara la bucatarie ca sa fie portia gata pe seara si s-o pape Gigel pe toata ca doar n-o sa lase-n farfurie. canarul

ram(p)e

somn solemn se straduieste sa separe noaptea neagra nicicum noua opt opere osoase oului ouat deschis de dijma dezechilibrata a albului abscons al alifiei care curma coma coalei celei care predispune peretele puntii plate laolalta lumii largi luate lent rupte rau rugina rage flautul felin feliciei fosneste inul iaurtului iedului istet elefantel eunucului escortat trompei

puncte

o masina merge cam incet pe soseaua care urca pantele cam prea abrupte ca sa nu se duca-n bot. nimeni nu va aprecia daca vor ajunge toti cu bine la destinatia lor comuna decat poate la ananghie in cazul altora si nu-i totuna cu ce ti se poate intampla chiar tie, cel care experimentezi si