amintiri

flasneta se rotea duios
in mana care-o tinea
copilaria era cea mai cea
atunci cand vantul adia
soarele nu coplesea
iar luna mai si veghea
ca frunzele din pomi sa stea
acolo sus sa tina umbra
amiezilor in care termometrul
urca vertiginos de fiecare data
cand apa se opera…
de plouat mai rar dar nu de tot
ne uda racoarea aceea placuta
din ceruri ce ne ajuta
sa respiram si noi mierea
printre norii de capsuni
cu frisca admirabila amica
insoteau acea senzatie placuta
de curtoazie a pasarilor.

Advertisements

adieri

dincolo de ceruri vine lacrima
din scocuri sa se lase jos
cazuta pe pamantul sec
si tare de caldura ce-l oprima
molesindu-l ca pe un lut aparte
modelat de artistul cu mainile
lui tare inspirate sa redea
prin forme care parca prind si viata
usor din incheieturile si artificiile
moderatei creatii ce emerge…
dupa crengi dezverzite de un galben
pal si fad dar cam agresiv
in caldura sa toropitoare
soarele noptii celei mai racorite
apune incet pe dupa codri
si padurile se dorm pe ele
de nuanta dezvelirii cetinii
ce pica de la vant sau de la vreme
care trece si ea insolenta
pana nu atinge apogeul
si brusc incetineste
inainte ca sa se opreasca
para siempre…

poem negru

gongul batea tarziu in noapte
si alarma se dadea instantaneu
ca de fiecare data cand coapte
perele cadeau pe jos si eu
le culegeam sa le mananc in voie.
fulgii fasolei se prepara la bucatarie
ca sa fie portia gata pe seara
si s-o pape Gigel pe toata
ca doar n-o sa lase-n farfurie.
canarul se agita-n colivie
pisicuta maraie de zor
telefonul suna-n noapte
ce mai vreme de huzur…

ram(p)e

somn solemn se straduieste sa separe
noaptea neagra nicicum noua
opt opere osoase oului ouat
deschis de dijma dezechilibrata
a albului abscons al alifiei
care curma coma coalei celei care
predispune peretele puntii plate
laolalta lumii largi luate lent
rupte rau rugina rage
flautul felin feliciei fosneste
inul iaurtului iedului istet
elefantel eunucului escortat
trompei trubadurului turistic
urat urmelor uriase ulmilor umili.

puncte

o masina merge cam incet
pe soseaua care urca
pantele cam prea abrupte
ca sa nu se duca-n bot.
nimeni nu va aprecia
daca vor ajunge toti cu bine
la destinatia lor comuna
decat poate la ananghie
in cazul altora si nu-i totuna
cu ce ti se poate intampla
chiar tie, cel care experimentezi
si vis, amintire sau iluzie
de prin copilarie sau mai acum
cand soarele te pisca prea tare
pe gatul care inca mai sustine
obiectul de pe umeri ce respira
de parca ar scoate niste fum.