Pliata pe suflet

Mihai era un angajat promitator la firma de publicitate ce-si avea multe dintre campaniile reusite pe seama creativitatii spiritului tanar pe care cum-necum il sadea in fiecare angajat. Si daca tot absolvise facultatea si tanar recrutat cu pachet salarial ca la debut, cariera fiind prin ea insasi ceva ce se construieste, nu ceva gata dat, Mihai Precup pe numele sau, visa ca oricare alt tanar sa aiba o evolutie profesionala pe masura asteptarilor celor din jur, sefi si colegi, dar mai ales asteptarile proprii sa nu aiba nicicum de suferit. Asa ca, jurist prin formatie, el alesese domeniul vanzarilor de servicii, nu pentru ca ar fi fost mai putin pregatit, sau ca nota de la licentiere ar fi fost mai mica, ori examenul de barou ce batea la usa ar fi fost imposibil de trecut pentru ca nu ar fi invatat destul de temeinic in anii de facultate, nu.

In niciunul dintre cazuri, nu! Ci pentru ca a considerat el mai provocator pentru sine descoperirea altor atuuri de care se simte treaba ca e necesar s-o afli cat mai devreme cu putinta, le ai sau inca nu, atunci cand nu mai esti student, nici copilul parintilor, ci propriul tau stapan care-si testeaza potentialul. Si asta pentru ca intr-o viitoare cariera juridica in care se vedea, doar ca nu inca, trebuia sa te ungi mai intai cu ceva alifii, pentru a face fata masacrului din lumea proceselor. Si cum din marketarea serviciilor diverse ai o gramada de lucruri de invatat, el si-a zis ca asta e momentan pentru el ceea ce-l intereseaza, a aplicat si a fost cooptat in echipa de vanzari, pe o pozitie mai sus decat si-ar fi crezut-o ceilalti colegi ai sai, carre dadusera din coate pana sa fi ajuns acolo unde erau acum. In proximitatea semnarii unui contract de colaborare cu un client clasificat de sefi Mare, solutiile promovarii acestuia trebuia mai intai sa multumeasca beneficiarul, ce s-ar vedea astfel marind doza de credibilitate a firmei de publicitate si  automat durata pentru care semnatura clientului va face valabilitatea contractului de netagaduit.

Or, cei din publicitate tocmai pe asta mizau, sa le smulga astora semnatura pe un timp cat mai lung, asa incat si beneficiile de imagine sa creasca si uite-asa potentialul ridicat sa atraga cu sine si alti si alti clienti de seama.

Si pentru ca pe el, pe Mihai il luasera ca omul cu ideea, acesta venise intr-una dintre zilele sale de inceput cu una, in care dupa ce desenase asa usor pe o foaie conceptul ideilor sale, sustinea ulterior prin argumente. Era vorba despre o campanie publicitara care sa puna accentul pe calitatile desprinse dincolo de marca sau renumele brandului in sine, care era o firma de incaltaminte sport. Si cu gandul la fata pe care o intalnise dis-de-dimineata si alaturi de care petrecuse nici 10 minute  in cele cateva statii distanta intre casa si job discutand despre o multime de chestiuni ineresante, nu palavrageli, baiatul expunea cu tot mai multa acuitate si aplomb in felul in care argumenta, incat colegii de departament erau uimiti, dar si ceva speriati de ideile foarte bune ale tanarului proaspat venit in companie, care prin comportament le-ar fi putut lua oricand locurile in ochii sefilor cei mari. Dar baiatul nu observa teatralitatea unora dintre ei si era doar coplesit de entuziasmul cu care I se vedeau ideile receptate. Ei bine, a fost si el constient de dualismul uman, destul de bine analizat si in scoala de drept urmata, atunci cand in fata conducerii proiectul vizand ideile sale fusese slab sustinut de cine cu nu mult timp inainte de fata doar cu el avea o cu totul alta parere. Iar seful, sef ramane, ia de bune informatiile primite nu de la cine munceste si are idei, ci de la cine e mai sus ca acesta si parerea sa e litera de lege, chiar daca nu evita posibilitatea de a gresi, procedand astfel.

Asta era ambitia lui Mihai s-o dovedeasca, ca a fost seful prost indrumat, sau ca ideilor lui bune i s-a dat o alta fata asa incat munca lui sa nu fie apreciata. Drept pentru care, zilele ce au urmat acestei nedreptati receptionate asa in plin, suparat si pe faptul ca n-o mai intalnise deloc pe cea alaturi de care va spuneam si de care incepuse asa un sentiment de obsesie, de necesitate obositoare de a o afla macar o data, s-apuce sa-i afle numele si eventual sa aiba un numar de telefon de la ea pentru a sti pe viitor daca o poate scoate in oras la un suc, sau o cafea… Dar isi zicea in sinea lui baiatul, ca va veni si vremea lui, cand isi va freca el de bucurie mainile ca dreptatea-l va repune in gratii. Asta desi cand clientul Mare al firmei a venit si a asteptat sa analizeze proiectul publicitar, nimic altceva decat ideile luate in raspar de departamentul lui Mihai, ar fi vrut el sa intervina, mai ales cand tipa care-si aroga toate meritele pentru reusita dedusa de pe fetele clientului zambea energic de abia se mai controla. A inghitit in sec si nu a intervenit deloc, nici sefilor sai nu le-a spus de cazul de furt intelectual ce se petrecuse in fapt, ci a asteptat sa treaca o vreme si sa vada ce va mai fi. Zilnic gandul la acea mirobolanta aparitie din troleu nu-i dadea pace, dar se concentra cum putea si el mai bine astfel incat sa nu afecteze printr-un randament al sau scazut intreaga echipa din care facea parte. Mai ales ca acum nici copiatoarele nu mai tineau pasul cu necesitatile tot mai mari de printare a ideilor pe bannere afisand fel de fel de mesaje cu tinta precisa.

Un prieten bun al sefului cel mare, directorul firmei, care il avea la inima pe inteligentul baiat nou-venit in firma, explica lui Mihai ca atunci cand esti nervos nimic nu-ti iese si dadea exemplu ratarea primei sale cereri in casatorie pe care i-o facuse nevestei sale, atunci cand fotbalist fiind, dupa o partida nereusita, suparat de infrangere nu a reusit sa transmita exact ce trebuia momentului ales si femeia l-a respins atunci. Din fericire nu fusese decat o alta sansa data de a-i dovedi iubirea netarmurita cu alta ocazie cand barbatul reusea sa-si puna in paranteze simtirile interioare si sa exprime exact ce simte fata de persoana in cauza. Cu alte cuvinte sa fie acolo prezent si nu in alta parte cu gandul! Si revenind la copiatorul care facea figuri, tehnica despre care vorbea batranul, de a aborda totul cu calm facea mai mult decat aparenta schimbare a infatisarii, ci revenirea controlului asupra a ce aveai de facut. Chiar spunea ca atunci cand te lasi muncit de ganduri si nimic nu merge, canta-i imprimantei si graieste-i dulce si te va asculta si va merge apoi. In deradere acest sfat initial luat de Mihai, avea pe parcurs sa fie adoptat si chiar dat mai departe…

Faza cu cantatul pentru ca imprimantele sa porneasca functionarea propice i-o servise fara malitiozitate tipei care-l nedreptatise in fata sefilor si apoi a clientului, furandu-i practic ideile si arogandu-si apoi meritele de pe urma felului ok in care fusese primit dosarul de propuneri catre clientul Mare. Si mai ales cand clientul Mare venise sa vada ce s-a mai lucrat in promovare, ideile tipei nu mergeau nici macar printate! Imaginati-va scuze, necesitatea improvizatiei si cine s-o faca? Femeia-si ceruse scuze, o daduse pe cale medicala indispozitia si  blocarea efectiva, se retrase si planse in baie. Mihai interveni atunci si fara niciun fel de hand-out, desen, text la care sa fi lucrat departamentul condus de Mira, tipa care-i furase conceptul rezolva printr-o argumentatie care l-a facut pe directorul firmei Mari sa spuna are haz baiatul si idei, bravo! Semnam!

Felicitari primise si scuze din partea sefului sau cel mare primise Mihai pentru ca l-a nedreptatit atunci, iar mana lui dreapta si fu facut din acel moment. Promovare dupa nici trei luni! Asta se cheama perseverenta, prietene-i spuse si nea Geo, amicul directorului, care zambea fericit pentru tanar. Si cum nimic nu-i intamplator, pe drumul de intoarcere acasa, de aceasta  data, fara a mai folosi troleul pentru ca simtea nevoia de aer, de descarcare emotionala, Mihai o intalnise si pe ea. De fapt ea-l recunoscuse si-i zambea cu un presupus ce mai faci, ma mai cunosti? care-i da curaj sa interactioneze cum trebuie, sa afle c-o cheama Brandusa si ca poate face schimb de numere de telefoane nefiind prietena cuiva acum. Chiar si la un suc ar iesi, daca Mihai n-are nimic impotriva!

Imprimata pe suflet a fost aceasta imagine a reusitei acelei zile!

2 thoughts on “Pliata pe suflet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: