lume-lume ce cadou!

s-asa-mi vine cate-odata
sa-mi dau palme peste fata
dup-o scurta barbiereala
ca sa nu ma mai irite
lama ce ma taie cand si cand
de la perciuni la barba si de
la mustata pan’ pe gat
s-apoi sa-mi tonific respiratia
cu-al sau rece montan
si sa-mi pun pe mine blugii
cu care sa plec la drum.
si cu trenul si cu buzul
sa calatoresc sa fac cu mana
stopul pe sosea sa ma duca
sa-mi gasesc din nou starea
ce-o caut iar acum.
e-o stare de fapte ce ma-ndeamna
sa-mi scutur picioarele
si cu sacu-n spate
lang-o sticla de apa s-o carte
sa-mi cutreier si munti si paduri
in desteptarea ce-o culeg
cu fiecare pas pe care-l fac
spre cunoasterea de sine
si de armonie naturala
pe care-o descopar afara
nu-nchistat intre pereti
ca-ntr-o cutie de chibrituri
gata sa ia foc. si-atunci
intr-o fireasca salbaticie
de dorit unei civilizatii
fortat denumita cultura
cand de fapt doar ingradeste
normalitatea sa primeze
si simturile sa troneze
libertatea fara de paranteze
in care sa-ncapa orice act
firesc si natural. ajunge,
si de oameni mi-e dor
si de pomi, si flori
si animale, nu doar de cutii
de carton, sau sticle etichetate
de la raionul cu promotii
caci m-am saturat de consumerism
parca-ngraditor. nu suntem lei
in custile de circuri batuti cu biciul
si-avem si simturi si dorinte
pe care sa le-ndeplinim noi vrem
si cutezante cat cuprinde
plecam in lume sa le-aflam.
de aceea ca o boare
gandul ce ma trezise-n dimineata
cand blugii-am aruncat pe mine
s-un tricou si saculetul
cu apa langa cartea cea cu semn
am luat si dus am fost
ca sa-mi gasesc dorul de aer
curat si libertatea cea fara
de lanturi din orasul aglomerat.
am descoperit apoi pe drumuri
si eliberare de idei si crezuri
printre cei cu care parc-am fi trait
o vesnicie netransmisa pan-atunci
cand intersectarea pasilor increzatori
ne-au adus pe drumuri comune.
si-ntr-o tabara de indivizi
diferiti ca forma fiecare
am pus unul cu altul
umarul metaforelor din idei
ca sa cream idealurile noastre
in ce-avea sa fie comunitatea
fratilor de cuget si simtiri
in deplinatatea expresiva
a naturii celei care-nvie iara
si nu moare-ntre semafor
si uzine cu atata poluare.
asa ca temerari de peste tot
adunatu-ne-am laolalta
si pe piscuri de nori de cer
am organizat cea mai frumoasa
cadorisire pentru fiecare
membru component.
caci asemenea vremii de la pol
muntele si padurea au fiecare
dorinte si capricii pentru care
nu toata lumea-i pregatita
daca nu vrea sa-mbratiseze
eliberarea de sub existenta limitata
intre peretii cutiei de chibrituri
din orasele ce nu-si ies
deloc din tipare.
fiti si voi liberi si doriti-va
sa asta pentru toti
ca si viata-i mai buna
si nu va mint ca n-am de ce.
nu cost-atat de mult
pe cat cealalta existenta
si-n plus sanatatea-i mai ok
fara poluarile conexe
disensiunilor fara iesiri.

Articolul participa la Spring superblog 2013.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s