tie draga

nopti albe tie draga ti-am daruit
de cand te-am aflat in usa magazinului
de carti vechi unde tu ieseai
iar eu intram cu gand sa-mi iau
carte greu de gasit sapte povesti de dragoste
si de cum te-am zarit ochii
liniste de-atunci nu mi-au lasat.
acasa singur m-am intors
si lampa-n timp de noapte
am aprins rapid iar nu sfios
si pixu-n palm-am apucat
vartos si pe foaie-am inceput sa-nsir
da si sa scriu cu voce tare
litere-nsirate-n cuvinte
secvente de expresie-n topica
magica sa te compun acolo
pe hartie ca sa-mi vii aproape
asa cum sperat-am de cum
iesit-ai pe usa aia…
si-n scrisul meu, tu, da
erai asa cum esti
cum stii ca esti, nu cum iti spun
altii c-ai fi, ai si tu simturi
si o stii deci mai bine
ca esti magnifica prin tot ce lasi
in urma ta cand ochii-ti arata
o atentie cat de cat, dar serioasa
trandafir tepos in desert sleit de ape
singur sta-n soare si se ridic-ambitios
spre cer intr-un mod aparte
si dragoste zi si noapte
iradiezi de-acolo din petalele
pe care le-nchizi in bobocia
varstei tale sfios revelate
cand e vorba de iubire
o emani cu precadere atunci
cand duci mai departe mult
decat poate concepe creierul
celui de langa tine. s-atunci
fericire spune-i si tu
caci numele ei pentru mine
esti doar tu…
si cartea tot n-am luat-o
si-asa ca mi-am propus
din acea noapte s-o scriem
amandoi pe-a noastra
eu cu scrisul si tu cu inspiratia
in visul meu de somn lihnit
in cautare de goala foaie
dorit a fi umpluta cu o poezie
a ta si a mea.
va fi viata noastra, ca doua caractere
inscrise pe o pagina de hartie
miscandu-se unul spre celalalt
in cautarea completitudinii
ce bucurie doar si fericire
aduce pana la urma.