sarut topit prelung, da!

si-n la multi ani Romania noi toti
cu mic cu mare sa ne desfatam
in realizarea viei memorii ai celor
care pentru noi jerfitu-s-au atunci
ca noi sa fim acum aici si sa putem
pe langa asta sa ne amintim
si cum este bine ca sa procedam
pe viitor sa ne unim prin da
spus din inima cu sange
pe hartie sa semnam
al socialului document abstract
ce nu tine loc nicicand de iubire.
ci din contra ca sa spunem drept
si ca urmare pe care-o vad eu
chiar fireasca-i de intretinut
arom-acelei mici sau mari senzatii
de la-nceputurile prime dorite
acum sa urce scarile unde
si altii-naintea orisicui au pasit
cu emotii sau fara, dar cu patos
rostind la intrebarea vrei
da spus cu toata gura
pe care-apoi s-o umple
in sarutul neceremonios deloc
ci-nflacarat si fara perdeaua miresei
ce-si trage-n alte poze parca
inima undeva mai deoparte
de ochii lumii sau de sufletul ei
care nu-ntotdeauna poate fi
si cel care vorbeste si aproba
sotie sa devina-n urma firii
celei prezumtiv placute
de o parte si de alta.
e ca si-acum cand in fata-mi aduce
propria istorisire a vremurilor cand
pe crai de roca undeva mai sus
printre norii cei ce ne colinda
nu dinspre apus, cortul
bine ancorat salasluia capataiul
amandurora spre schitul
ce facuse ceremonia-n mobutii
zapezii ce nu lasa deloc speranta
firelor de iarba ca sa iasa
si prin asta iluzie tinerilor ce se iau
sa dea ca viata-i pururea roz
sau ca declin va apuca atata
vreme cat si cap si minte
si restul organismului compus
din parti adiacente-ndeplinind
roluri si functii nu merge ca uns
din evitarea unor atributii presupuse
tacit si asumate fara carteala
cum e de fapt firesc.
si ei da, fotograf de nunta
si-au luat unul rezistent la ger
si la capriciile vremilor de-acolo
unde-n grui si-un crai si-o mandra
printesa cu manusi si fular la gat
da si-au spus pentru vecie
caci nu, moartea nu-i va desparti
si cu smerenie mers-a
bine de tot si-n creierii din crevase
piscuri si-alte zapezi pe umeri
de tavan al lumii. ceru-i
chiar sublim atunci la minus
multe grade, cand iubirea-ti
fierbe-n vine si sangele te-mpunge
sa nu resimti nici fulgi si nici vant
ger si-alte paranteze ale vietii
ce singura deviza-si aroga
rochia de mireasa cea iubita
sa-ti poarte si nu doar atunci
ci si dupa ce va dati jos
de pe munte, unde-oficiati.
dar din muntele vietii voastre
impreuna nicicand sa coborati
stati acolo sus, inmanusati
si pupaciti-va mult
ca sa va tineti de cald!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.