Scrisoare de dragoste

Scrisoarea de dragoste a lui Mihail Drumes este, asa cum de altfel-i spune si numele, o scrisoare. Mare, una lunga, presarata pe ici pe colo de simtire, de emotii, de suspans, totul sub auspiciile relatarilor treptate intre cate o pereche de interlocutori ce aleg canalul de comunicare oferit de orizontul de asteptare al trimiterii si primirii scrisorilor. Intreaga carte, construita din nimic altceva in afara textelor scrisorilor trimise intre cele cateva perechi de caractere, face deliciul publicului receptor printr-un roman fluviu, ai caror afluenti nu sunt decat gandurile si emotiile fin relatate de masura penitei profesioniste a lui Mihail Drumes. Asemanatoare modului de redare a operei catre public cu Dridri a lui Vasile Alecsandri antecedenta si aceasta Scrisoare de dragoste este marturia vie, dar nu doar pentru ca este scrisa si deci invinge cel putin temporar lupta cu uitarea in negurile timpului ce perimeaza orice, a simtamintelor pe care personajele principale Dinu Gherghel si Anda Bradeanu le traiesc, simt, experimenteaza. Chiar daca nu si direct si reciproc pe toata durata cartii, caci dupa ce are loc prezentarea lor individuala si ascendenta lor evolutie spre acel impreuna pentru totdeauna creste tempoul emotional al randurilor scrise, caci afectat de gandurile preamaririi sociale renunta Dinu la iubirea si siguranta aratate si dovedite de Anda pentru a fi mai intai liber sa poata spera la o partida mai buna, pe criteriul pur material de ordin trambulina sociala. Dar ei nu raman mult timp singuri fiecare, caci separat ea devine sotia varului viitoarei lui sotii, fiica pe numele ei de alint Jebs Apelevianu, un nume de frunte al tarii prin tatal-socru Barbu Apelevianu, ministru in guvernul national. Culmea e ca Dinu intermediaza tot acest joc erotico-romantic, prin care instabilitatea sa emotionala la nivel de discernamant asupra propriului viitor si a carierei sale profesionale iese la iveala vadit atunci cand, in serviciul unchiului lui Relu Apelevianu fiind ca secretar personal al demnitarului, Dinu (care-i fusese coleg de clasa in liceu lui Relu si pentru care purtase chiar o aversiune nedisimulata inca din primii ani, caci puful dormitului si casul mereu la gura flamanda a boierului de vita nu rezona cu ambitiile mereu crescande si resimtirea unei injustitii divine privind impartirea sau acoperirea mai egalitara a valorilor pur materiale peste paturile de oameni), cerandu-i pentru a fi liber ca stare civila si o partida de luat in seama pentru Jebs Apelevianu, verisoara acestuia, sa-i faca ceva curte Andei pentru ca el ca un sot cu egoul puternic si onoarea patate de o usoara sau mai adanca infidelitate conjugala sa aiba temeiul eliberarii de uniunea consimtita la casatorie. Doar ca sarmul ei si cinstea dovedite ambele pe cand el, Relu-i chiar desconspira actiunile si logica sotului Andei de a-l fi aruncat pe el la inaintare pentru a se simti tot el Dinu cel care comite in fapt pacatul moral tradand asteptari, indreptatit sa nu mai spere si sa se elibereze de tot de ea, il fac pe Relu sa anuleze logodna cu o bogata tanara partida pariziana, contesa ca grad social, pentru a iubi firesc o fiinta ce l-a uluit prin simplitatea si debordanta franchete naturala a simtirilor ei. Anda-i pica asadar cu tronc, Jebs se indragosteste de Dinu, acesta-i canta-n struna si de aici pana la pasul scontat nu mai e nimic de facut decat ca Barbu Apelevianu sa fie chiar momit de ideea de a fi bunic, ca sa admita uniunea fiicei sale cu secretarul sau privat care demisionase inaintea destituirii voite a viitorului socru la aflarea relatiei fiicei sale cu el.
Totul insa se disputa in randurile acestei carti scrisoare, intre iubirea fireasca la care doar eronat a dorit sa se raporteze un om sanatos, invatat, obsedat doar de influentele gandurilor ce-l presau la cap inca din copilarie si care-i rezumau capatuirea sociala dupa anii grei postbelici in doua trei cuvinte: fata bogata, familie cu nume ca s-o scoti capul in lume mandru si falos de ce esti si poti sa faci. Doar ca banii nu pot cumpara iubirea, asa ca desi Jebs se simte iubita, ocrotita, in al noualea cer alaturi de Din al ei, in scurta vreme de la aflarea ca Relu a luat in casatorie o femeie obisnuita cu numele Anda Bradeanu, coroborata si cu descoperirea si lecturarea obsesiva si repetat obsesiva a cartii scrisa de aceasta din urma, cu titlul Arivistul, Dinu Gherghel, doctorul in litere si drept, deputatul roman, ajuns ulterior vicepresedinte al forului colegilor sai demnitari si propus pentru titlul de seful excelentelor romanesti in calitate de ministru de externe nu mai are liniste deloc si asta atrage cu sine si indispunerea celor de langa el. Mai ales atunci cand in toiul incrancenarilor politice, cand dovedit in fata lui Jebs drept obosit si surmenat alege inainte ca guvernul sa isi aleaga cateva pozitii cheie sa plece intr-un concediu relaxant in afara tarii alaturi de sotie. Si coincidenta face si ca la staruintele Andei catre sotul ei Relu, luna lor de miere sa fie tot acolo in Italia, unde Anda retraieste traseul primei parti si frumoase a mariajului cu Dinu Gherghel, petrecuta in Italia. Si colac peste pupaza, in penultima zi de sedere a cuplului Relu-Anda, ea doreste musai sa mearga-n restaurantul unde ea traise cu ceva ani in urma o emotie puternica alaturi de Dinu si unde in urma unui dans cu un celebru muzician al vremii, a staruit in pastrarea atitudinii sale de intrasigenta si dupa reactia imediata a lui Dinu s-a simtit si mai iubita decat stia deja ca este. Atunci, in acelasi loc, un restaurant pe seara se intalnesc cele doua cupluri de Apelevieni, Jebs fiind cea care-l descopera pe Relu si alaturi de care fara umbra de sinceritate si foarte ferm remarca pe frumoasa lui sotie. De aici si pana la alunecarea unor lucruri alese a se fi petrecut asa si nu altfel si a fi atins acum apogeul trairilor ce au fost, rememorarea lor si volumul apreciabil de frustrari pe care ambii le traiesc iar in lipsa posesiunii celuilalt, doar pentru ca o vointa proprie rupt-a brusc ceva sudat si sanatos, n-a mai fost decat un dans de tango intre verisori si timp de discutat dupa ani intre fostii soti, de care Jebs inca nu stiuse ca se cunoscusera deja atat de bine. Iar cand o stie, demnitatea ei de femeie, sincera si devotata cauzei iubirii, il elibereaza pe Dinu de mariajul cu ea, oferindu-i oricand posibilitatea ca daca linistea lui i-ar produce-o reapropierea si convietuirea cu Anda, ea sa i-o ofere. Dar Relu o vede revenind de la dans pe Anda lacrimand si-l apostrofeaza pe Dinu, iar cauza linistii hotaratoare pare a fi pierduta. Ambii barbati cad de acord asupra unui duel cu pistoale in padurea oraselului de munte unde se gaseau, iar Anda in noaptea de dinaintea unui asemenea deznodamant merge la vila unde era cazat Dinu alaturi de Jebs si-l convinge cumva sa renunte la provocarea sotului ei actual, caci nu face bine nimanui ea sa fie nefericita daca-i moare barbatul in duel, chiar daca ar trebui sa-l ia apoi pe Dinu inapoi, caci a strica fericirea alteia nu statea in caracterul ei. Dar duelul masculin nu se mai produce, printr-o depesa Relu isi cere scuze momentului pripit in care cu demnitatea atinsa trebuia cumva sa faca fata situatiei in care se simtea atat de presat de ochii si prezenta lor, conchid ambii ca nu e cazul a se burzului, doar ca inainte de a pleca inspre tara, din Italia unde erau in concediu, Jebs sclava unei nopti nedormite si a unor ganduri ce-au rastalmacit dreptatea si rolul justitiei personale afisate altora in ea prea mult, ia somnifere si adoarme de tot, fara a mai putea fi trezita. Nici macar de Dinu, care moare si el pe sina de cale ferata, fiind zdrobit de vagoane, cazand si iesind din scena vietii asa cum avea s-o creada chiar el poate-n momentele acelea in plina culme ironica a sortii asupra vietii. Caci desi avea tot, interior era distrus si nu mai putea continua asa, iar sinucigandu-se iubind pe cine indepartase de langa el, a oferit posibilitatea retragerii obsedantei sale neimpacari cu aceasta situatie fara a mai incurca traseul Andei alaturi de Relu. Si asta in plina glorie, ministru de externe desemnat, venind sa-si preia postul…
Cartea e o altfel de drama a arivismului, o tragedie a iubirii diseminand consecventa ascultarii inimii fara intercalarea logicii si ratiunii departajatoare in chestiunile emotionale. Nu e desfatare fara minte si lipsa de control, ci e patos care fierbe si care decide prost iar apoi cainta tine loc de trairea pasiunii efective, iar regretul ca nu mai poate fi real omoara. E respect, e consecventa de ultim gest, onoare dovedita prieteneste, caci da, macar prietenia si iertarea infidelitatii nascute din decizia de a fi rupt casnicia lor, a Andei pentru Dinu-i da curajul acestuia de a-si urma retragerea din scena asa cum se si intampla. Asta desi o tupilare putea fi prezenta, atunci cand doar Jebs gasita fara suflare-l readuce pe Dinu la examenul chirurgical al mintii si respectarii cuvantului dat, un numitor comun, poate si singurul demn de o familie cu blazon social: pastrarea cuvantului dat. images
Cititi, e interesanta, luati aminte la simtamintele despre cum vrei sa ai ceva desi nu ce anume concret doresti, caci n-o stii asta, iar cand ai ce, nu mai respecti ce doreai, schimburi viata nu-ti prea ofera fara a-si lua singura si fara intrebari prealabile asupra carora sa-ti ceara acordul, partea ei.

Advertisements

4 thoughts on “Scrisoare de dragoste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s