dezmintire-a negurii cerului
cu giumbuslucuri de prisos
prin nebunia zecilor de degete
ce-atarna pana si-o limba
din gura fara toti dintii
iesind usor dizgratios pe
speluncile unor lemne atarnate
de lumanarile celestelor stelute
ce diafragme-ngemanate
ieseau prin gurile pamanturilor
rascoapte-n toata splendoarea
dorurilor de Maserati si Porsche
dupa usile batante ce cu
batiste suflate de mucii racelii
grasilor eufemizati ca la un
semn de degringolada caramizilor
ce cad din explanadele
caselor cu arce de cerc
cu sarmale discontinuand
arabescurile mintilor ce
parca in derizoriul partilor pica
prin porii marginind geografiile
iernatice-n harababura partiei
ce musteste-n prostia multimii
pe loc repaus.
