columbofil

zambetul copilei’ aduce-aminte
de calatoria lui cu trenul inspre-o ea
frumoasa si trairea si rabdarea-i mari timpul
pana la saruturile ei si rasare
acea Miruna de 10 anisori ce
de la scoala revenea cu ale ei
colege de clasa. si despre
orele interesante tot discutara
ele si el de undeva din spatele
banchetelor unde vocile de copii
isteti dezbateau frumos si
zgomotoasa lor conversatie-l
umpleau de bucurie si simtea asa
cum si ei i-ar fi daruit un  zambet erou
ca acela pe chip printr-o noua viata
ce i-ar darui-o cu toata dragostea lui
sincera si calda. intensa si puternica.
acum doru-l poarta-n trecut la
gandul ce-i trecea atunci prin minte
si desi statusu-i modificat, nu, mort a fost, dar
si-a revenit la viata si aceleasi sentimente
le-ar mai imparti inca o data
de s-ar primi tot acolo.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s