nominalizare pentru florile galei de concurs

dintre toti si toate
poate c-ar fi de recunoscut
ca cel mai mult imi place
cand vine vorba de decis
ca mie fina treaba-mi surade
cand buzele pe fata lasa
un deliciu ce n-ar fi chiar deloc
supliciu sau eu stiu, poate
bunaoara-ar fi fost holografic
ca de nu s-ar fi putut concepe
seriozitate si-o bunatate mai mari
de unde-atata tata, mai nene
putere ca sa vrei sa faci
ce vrei cu sansa ce ti se pare
tie doar ca se apropie de pronia
ce de undeva de sus ea te priveste
cu o indelunga distantare
ce pare ierbii ca o boare
cand lumina lunii vine-n norii
grei de apa-ncercanata
ca sa cada-n ropote surazatoare
pe-al diminetii calm si unde rotile
masinii fin lucrate cu rabdare
si minutiozitate, inteligenta
si cu sarm, tuturor ne serveste
calitate si pasare pentru viitor.
Toyota-si spune sponsorul ce-mi
face stima cand ma gandesc s-aleg
asa cum organizatorii cer
parerile sa poata sa ofere
spre final de competitie si flori.
de la mine zambet si mana-ntinsa
nu de s-il vous-plait monsieur
ci de-o recunoastere a calitatii
si a pretuirii marcii bine purtata
in gala de concurs de cine
capul sus stie sa tina.
gand bun fara de-obida
vine-apoi ca sa remarce
empatia ce bine-n jur doar face.

Articolul participa laSuperblog 2012.

Idei istete de afaceri online

– Un’ te duci nenicule, ce crezi ca scapai de batut covoarele, ia zi, asa credeai?
– Nu, mamitico, uite-acum rulez covorul, nu vezi ce baiat cuminte ai tu? Merg de-ndata sa bubui asta si dupa ce aduc s-un lighean cu apa sa-l si periez putin, va fi ca nou, tu-ntre timp vei face papica si-o vom savura-o amandoi, mai pe urma, n zic bine?
– Hai ma, barbatele ca mi-ai ghicit gandurile, asa voiam sa-ti zic si eu chiar acum, dar uite ca n mai zic nimic acum,c a de-aia te iubesc eu pe tine, ca ne-netelegem din priviri si ne completam bine unul pe celalalt, nu compleCtam cum zic proastele alea de la primarie, somaj, stii tu functionarele publice remunerate slabut ca sa fac nimic si sa iasa-n profit…
– Ce faci, bai Gigele, iar te-a pus nevasta-ta sa-I faci curat?
– Ia scuteste-ma, stii, e sambata si nu vreau sa ma supar nici pe tine, le am eu pe ale mele – si facu apoi inspre vecinul de deasupra semnul fermoarului inchis si a cheii unui lacat ce odata inchis e inghitita pentru a pastra secretul magic al tacerii…
…………………………………………………….
– Costele, hai baiatu’ mamii, treci-ncoa’ si da-mi un tuc ca uite ce splendoare de ciorbita ti-am facut, uite-asa ia de la mine din lingura si lasa-mi si mie ca tu nehalitule o suflii, dar partea mea ti-o pastrez tie, ia treci si ia-o!
– Muac!! Asa, Costele, lasa ca mai continuam si dup-aia, hai sa mancam acum, iti place, este?
– Ce sa-mi placa, Mioaro?
– Ce-ai primit, mai Costele!
– Da, mami.
………………………………………
– Mai Mioaro, stii ce ma gandeam eu asa pentru noi?
– Pai daca nu-mi zici, nu stiu puiule!
– Si eu care credeam ca ne completam si stim dinainte ce vrea sa spuna, sau gandeste celalalt…
– Pai asa e omule, doar ca nu de fiecare data, am zis-o si eu asa metaforic, stii tu ca elevilor mei de la scoala!
– Aha, lor le zici si mie nu?
– Da’ stai un pic ca tu trebuia sa zici, nu eu!
– Da?
– Da…
– Pai ce sa zic?
– La ce te gandeai tu pentru amandoi, asa incepusei…
– A, da, uite vazusem aici o chestie tare ce ne-ar putea fi de folos, vezi mami, ia da-I click si vezi unde te duce cursorul!
– Am dat si uite: magazin online cu deschidere totala fata de clientii sai, ce zici sa ne bagam si noi pe felie cu ceva, sa vindem haine, mobilier, terenuri, masina de la ai tai, de-astea nu?
– Da, sau promovarea propriei idei de afacere cu tarifare, program de incepatori, medii si avansati intr-ale antreprenoriatului.
– Bravo, ma Costele, continuam ce-am inceput mai devreme de seara, chiar acum, pentru ca meriti! Esti al meu!
…………………………………………
– Uite mai Mioaro ce mi-au facut baietii astia de la serviciu, ras-au de mine atunci, dar lasa ca-i facem noi, doar stii bine ca ne facem afacerea cu magazinul online si vindem de toate, tu cu ale tale, eu cu ale mele, noi cu le noastre, nu? Si-uite-asa prosperam, muncim, castigam, ce pusca noastra, nu? Masini, mobile, anunturi, mica publicitate, meditatii, de toate le punem pe portalul nostru, ti-ai dat seama, da?
– Da, mai Costele, lumea ne cunoaste, stie doar ca suntem oameni de isprava, asa ca un public avem deja, orizont de asteptare potential, mai ramane doar ca boomul sa vina, iar de asta ma ocup eu, stii doar ca noi femeile suntem asele comertului, nu?
– Cum?
– Ia d-acia!

Articolul participa la Superblog 2012.

vremuri noi…

si-nainte-acum cu totii
ca mai-naintea noastra matelotii
ne izbim de prosti cu caru’
cum aia rupeau catargu’
in toiul noptii urgisind
cu pacatoasele lor guri
ce cuvinte-n dodii duhuri
bete de gradele cele mai multe
barcile-ale mari rupeau
cu lemn cu tot de stanci
irosind si vieti si iubiri-ndelungi
ce mandrele-acasa le purtau
schiopilor si chiorilor
cu tatuaje pe brate si pe spate
comori mereu cautand
hermesii cu dintii rupti
in lazi monede multe-adapostind
pe fundurile marilor cu spume
multe… si din nisipurile forate
astazi siliciu’ntelept se foloseste
cu staif si cu usoara greutate
ce nu lasa greul sa se lase
ca sa nu apese nicaieri
si nimanui nu-i iese
pasenta intr-o zi sau alta
cand messu’ncet-i merge
sau netu-i pica si feisbucu’
de mesageria se tot duce
pe rapa viselor visate-n reluare
care-i pe repede-nainte
decat realitatea care-o trage
singura saraca, iar noua
prea mult ne pasa ca n-avem
ba una, ba alta si ca la magazin
speram sa gasim ce ne framanta
bucuros infatuarile meschine
cu care sac-sac-ul tragem orisicui
ca pe scara ta ca tine nu-i
altu’ cu hardu’ cel mai cel
ce-ocupa loc mai deloc
in carcasa ce-odata-n cap
ti se sparsese, doar ca
tu-i zisesei chiar asa gandindu-te
l-arcada, da langa tampla
si mai aveai putin de tot
si te duceai de tot
pe cuca, apa sambetei
sau cum s-o mai zice-n zari straine.
oferte insa n-ai scapat
de dus tot nu te-ai dus
bucura-te macar de ele
si hdd-ul cel extern arunca-l
incolo dupa dulap c-ajunge
camera-i doar mare
si la cheful cel de cu seara
avem nevoie muzici multe
ca sa-ncapa sa se-auda
si sa joace fetele pe mese
fara fuste lungi daca se poate
si cu tricourile ude
si promotii noi le dam din bere
spum-aceea subtirica sa se-aprinda
flama-n ele si sa le cuprinda
dorurile toate sa continue
apoi si seara cu fiecare jumatate
dincolo dupa cortinele orelor
de culcatura.

Tragedia iubirii de inima neagra sau balada sentimentelor proprii neintelese in Invitatia la vals de Mihail Drumes

Invitatie la vals este povestea lui Tudor si a Mihaelei, doi tineri studenti in capitala anilor de inceput de secol al XX-lea, el la drept si ea la economie, doua firi secate de iubire ce se regasesc pe firmamentul vietii obisnuite cu neajunsurile si cu visurile spre facilizarea accesului la resurse prin studii. Ea, Mihaela Deleanu, alaturi de sora ei Alexa sunt singure pe lume dupa ce parintii fusesera scosi de pe scena vietii, primul cu fruntea sus, demn si mandru in dreptatea pe care-o spera dovedita de cinstea anilor in care fusese fidel armatei romane, isi luase viata cand fusese patat in cinstea ce pare-se contase cel mai mult pentru parintele care avea familie si copile de crescut. Mama lor, ramasa vaduva nu a suportat brusca ruptura de stalpul ce-alta data asigura prin simpla sa prezenta calmul si siguranta in caminul lor, iar Alexa, ca o sora mai mare-si luase sora si din zonele bune ale capitalei migrasera-nspre locuri unde chiriile nu depaseau poesibilitatile lor de achitare materiala, nepunandu-se-n discutie trocul natural contra supravietuirii, caci gena demnitatii mandre era deja scoasa la iveala de ultima decizie resimtita de tatal lor. Si asa ajunge, domnisoara Mihaela Deleanu, eroina acestei carti, un roman romanesc bine scris, o Manon Lescaut a literaturii romanesti, daca e sa comparam dubla drama ce-i atinge pe indragostitii ce sfarsesc si iubire si viata, ca niste sfinti, dupa atentele argumentari ce nu scartaie vaduvind vreo clipa orice minima moralia atemporala.
El, Tudor Petrican, provenind din ramura tanara a unei nobile vite sociale de centru al capitalei este un caracter cu o personalitate complexa, de a carui cunostinta vom fi luand in calitate de cititori, cu totii parte gradual, asa cum autorul, Mihail Drumes o face scriind opera.
De mic este un zvapaiat, iar de cand apuca sa cunoasca micile dileme ale transformarilor biologice care apropie macar fiziologic si usor formal, pe de-a-ntregul total incomplet deocamdata, copilaria de maturitate, fara a mai zabovi vreo clipa prin halta adolescentei, iubirea-i da timpuriu tarcoale si iese din intalnirile, caci sunt ceva la numar, nu foarte sifonat, nici macar pe camasa…
Asta pana cand, iubaret nevoie mare si cu ceva experienta la activ in sentimentale dezmierdari cu femei in buna regula, tanarul student ce-si pregateste chiar doctoratul in stiintele juridice, participa la un bal studentesc, unde iubirea, dragostea i-apare sub alte forme, necunoscute inca celorlalte experimente deja traite. Curiozitatea, acel Ceva ce parc-are efectul lui “vino-ncoa’ !” i-o scoate initial inca din acea noapte in cale pe acea fata de care in cateva zeci de pagini, sa tot fie vreo douazeci si cinci de zeci de pagini de opera pura, fara introduceri preliminare, i-atata lui Tudor Petrican simturile si apoi usoara vanitate de a carei controlare, se vede prima data treaba, duce putine lipsuri in a acoperi aceasta sarcina cu real succes. Iubirea cea mai de acum, starnita de bruneta refuzata la dans in seara acelui bal, cand afemeiat de-a dreptul, lui Tudor-i luceau ochii dup-o blonda polona cu picioarele peste media suratelor ei locale si a carei inocenta lingvistica putea fi lesne neutralizata de expertul in retorica, viitorul avocat, judecator, in orice caz un lider al altor oameni, Tudor Petrican.
Dupa seara balului in care cei doi Tudor si Mihaela apuca totusi sa se intersecteze si sa stabileasca non-verbal multe conexiuni spirituale lesne de inteles a se fi vrut acoperite ulterior de alte si alte intersectari, ajung sa se caute si el pe ea s-o tachineze cu stil. O descopera in chiria pe care-o platea tatal lui in mansarda unui mic proprietar de spatiu locativ ce-i era indeajuns familiei sale si de care surplus se folosea pentru a-l exploata in folosul bunei convietuiri. Asadar colegi de etaj fiind dupa putin timp, Tudor ii scrie fetei ce-i starnise interesul altfel de cum o reusisera toate celelalte femei de dinaintea experientelor sale ce-l facusera sa fie cel ce era atunci, doctorandul in drept. Cerandu-i o prima intalnire fetei de la bal, ce nici nu era, dar nici ca parea a fi ca toate celelalte, Mihaela-i taie elanul lui Tudor, lasandu-l a crede ca nu e foarte interesata de flirt imediat, ei placandu-i gerul si amanand prima lor intalnire de Boboteaza. La fel nici in parc, la niciunul dintre ei doi, nu admisese Mihaela sa se fi vazut cu Tudor. Tinea prea mult la ceremoniosul demnitatii pentru care tatal ei alesese chiar sa moara, neputandu-si chiar sustine in fata celor pe care-i parasea sinucigandu-se imaginea de om cinstit la care tinuse atata, incat parasise pe toti cei dragi pentru ea. Dar intr-o zi nu foarte departata de momentul cererii lui Tudor adresata Mihaelei sa se fi vazut undeva in oras si refuzul acesteia din urma, se intampla ca cei doi se se vada pe treptele scarii unde Mihaela pleca, iar Tudor venea acasa de la facultate. Si cum locul chiar in curba ce descindea spre nivelul solului, folosi acel tertip presandu-i moral temerile ei legate de imaginea ei de tanara ce tinea la demnitatea si vorbele ce se scoteau imediat despre asta. Sarutul nu tocmai nevinovat resimtit cu prea multa incarcatura sentimentala, o facuse pe Mihaela sa lesine, gandindu-se doar la imaginea de mezina crescuta de sora ei mai maricica, Alexa, care-i era acum si sora si mama si tata si tutore legal. Episodul, pare-se trece cu una cu doua, dupa ce batranele ingrijitoare-s chemate fuga-fuga de sturlubaticul iubaret Tudor, iar Mihaela-i umezita pe obraji si ajutata sa stea putin pe pat dupa criza emotionala prin care trecuse. Ce-i legase de-acum pe cei doi era deja implinit, caci de la scornirea interesului sau pentru ea, si usoara ignoranta total nepotrivita egoului sau puternic, pe care-o resimtise de o urmasa a Evei, Tudor mergea mai departe, dupa vorbele sale, inca din generala trebuia sa gaseasca cate ceva nou prin care atentia sa fie atrasa asupra lui, iar imaginea sinelui sa triumfe-n fata orisicui. La scoala facuse nazbatii cu colegii pe care-i pacalea ori de cate ori avusese ocazia, pe fete la fel, furandu-le sarutari si profitand de neglijenta lor fetisa, dar apoi trecuse chiar la a nerespecta cuviincios, precum elevul ce se-nalta in anii de recapitulari spre cunoasterea aspectelor generale ce-i fac facila acomodarea cu responsabilitatile ulterioare trecand prin viata, profesorii, asa cum cazul cel mai vadit e cel cu ora de istorie. Asa si cu Mihaela, dragostea ce-l ataca pe Tudor si de care chiar se temea cel mai mult chiar vazand usoara ignoranta a ei ce  era cea care-i facea noptile albe si inspiratia nesfarsita asa ca a scrie scrisori fusese un deziderat catre care plecase cu entuziasmul unui adevarat literat. Si multe la numar a asteptat Tudor pana ca ea sa se-ncumete sa-i dea semnul ca incepe sa fie citit si apoi sa-i raspunda. Timp in care eul sau trecu de la speranta la ura si-napoi proiectata fireste catre obiectul animat al dorintelor sale ce purta un singur nume, Mihaela Deleanu. Dupa ce comunica si se accepta ca prieteni, incepe curtoazia lor, ghidata de impulsul de a cuceri statistici al lui Tudor. Acesta inchiriaza alt loc in care se muta doar el, abandonandu-si colegii de suferinta din sesiuni in mansarda aceea, Mihaela venindu-i alaturi, chiar in preajma serbarii zilei sale de nastere, petrecuta in curtea si gradina de vara a unui uncheas cumsecade, Colesiu, un iubitor al iubirii si tineretii, varsta propice revelarii celor mai pure si intense sentimente umane. Fundata-n schimb toata aceasta relatie pe ideea iubirii ce-ncet incet ea invata s-o creasca spre primul ei el, din partea lui fiind initial doar patos si mandrie de cucerire feminina altfel de cum e media, ulterior evoluand spre ceva inca neclar definit, ii leaga totusi, dupa ce Tudor intr-o peripetie pe mare o observa pe Mihaela intr-o dimineata in preajma unui necunoscut fata de care va purta o lanceda gelozie ce-i va omori pe amandoi, samburii iubirii ce se macina intre copertile cartii scrise de Mihail Drumes.
Iubirea de inima neagra, sau firea usor sturlubatica neinfranta nici in zorii timpuriilor manifestari macar rationale daca nu si altfel, a maturitatii il conduc pe Tudor sa creada despre ea ceva ce nici ea, ironia sortii, nu apucase, sau nici macar nu voia sa clarifice, cata vreme nu cunostea gandul celuilalt la dresa persoanei proprii. Si iata cat de mult conteaza lipsa de adevarata comunicare intre parteneri. Culmea este, dupa chiar propriile cuvinte, autorul catalogheaza astfel experienta de viata traita in biografia proprie, e ca Tudor, dupa ce afla de la Alexa ca Mihaela de care se despartise simtind ca prietenia sau iubirea ce starnise-n el focul pasiunii se stinsese, o va lua totusi de sotie, afland ca e gravida. Ideea e ca incepuse a-i simti lipsa pana ca Alexa sa-i transmita noutatile despre sora ei, dar el nu face pasul acesta decat din faptul ca resimte undeva vag definit pericolul unui celuilalt care s-ar arata la orizont. Nu din iubire si devotament fata de rusinea pe care-o facuse Mihaelei abandonand-o insarcinata, ci sa nu-i ia tot lui careva pe aceeasi Aimee pe care-o dusese din Constanta chiar in Bosforul turcescului mal al Istanbulului bogat.
Intr-o zi, soti fiind, Tudor e-ncercat de lipsa prelungita a ei, cauzata de intersectarea de acelasi individ fata de care el, Tudor Petrican resimte inca din Constanta o repulsie vadita, un oarecare Nenisor.
Incertitudinea ei, nerabdarea si lipsa mijloacelor de exprimare a sensibilitatii exacerbate ce-l caracterizau pe el, fac ca Aimee a lui Tudor sa sufere un accident in afara mariajului cu Petrican, or a fi catalogata de presa vremii drept sotia lui Nenisor era pentru mandria lui Tudor culmea rabdarii sale. Patarea renumelui si blazonului, demnitatii si mai ales mandriei lui Tudor sunt la cote inimaginabile pentru el. Se simte tradat, amorul propriu, gelozia si tot acel trecut neiertat de Mihaela ce culmina nu mult dupa aflarea gandului despartirii ce-l rodea interior pe Tudor, un obisnuit al flitului dat femeilor din viata sa, cu aflarea vestii ca ramasese insarcinata cu el, o doborau interior pe verticala Mihaela. Atunci dupa accident, nemoartea Mihaelei il innebuneste pe Tudor ce-i hotaraste moartea interioara, ce-i mult mai greu de dus decat cea fizica a trupului, celei pe care a iubit-o cu adevarat, divortand de ea, desi pierdu-se sarcina ce i-o implantase chiar el in timpul sejurului pe mare. Tudor-i lasa ei, Mihaelei si lui Nenisor, obstacolul de care psihologic Tudor se impiedica in el insusi, le lasa casa tatalui lui Tudor, mandrul si binevoitorul Petrican ce contractase creditul pentru achitarea vilei ce reprezenta nu doar simbolic paradisul celor doi odata tineri indragostiti, casa batranului lor unchi, bunul si iubitorul Colesiu ce le gazduise in cateva randuri debutul iubirii lor si traite pe viu in noptile albe petrecute acolo, unchi decedat la cateva zile, ironia sortii dupa ce si celalalt cuplu gazduit tot de batran pentru infiriparea iubirii, se casatorise si la a caror oficere participase cu gandul sai sufletul, fiind aproape de mirii pe care-i nasea.
Parvenitismul sentimental si gelozia exacerbata fara vreo proba consistenta fac din insasi viata interioara a lui Tudor Petrican o ambitie ce creste direct proportional  cu necazurile legate de evolutia traiului Mihaelei, cea care desi vrea sa creada ca Nenisor o iubeste, nu poate trai nici macar interior cu certitudinea sigurantei acelei iubiri declarate doar a slabei infatisari caracterologice in opera a lui Nenisor, un nume asociat cu blestemul iubirii, bolnav, firav, costeliv, pricajit, nefericit. Mai mult, ascensiunea lui Tudor nu tine cont de oprelisti, pe plan profesional, atinge de-i da retroactiv peste nas unei ziceri usor ironice depreciative a Mihaelei la adresa sa devenind profesor universitar la catedra de drept penal. Fulminant devine parca sarind obstacolele unei probe atletice de sprint pe distanta scurta unde explozia grupei muschilor lungi a membrelor inferioare, femuralii sunt pusi sa faca toata treaba, explodand practic si dand timp scurt de reactie la situatiile limita carora subiectul e nevoit de context sa le faca fata. Asa bunaoara el se inscrie in politica, unde dupa mersul anticipativ al lucrurilor Tudor e inspirat sa faca parte din aripa tanara, cu viziuni noi si implicare de sorginte vestic-europeana a democratilor ce la apropiatele alegeri electorale legislative preiau fraiele tarii si viitorul sau socru, omul in chiria caruia si el si Mihaela se aflasera la inceputurile studentiei, preia portofoliul si prerogativele internelor, iar el titlul de secretar de stat, nu al tatalui-socru pentru ca refuza pentru a fi numit la finante, din cauza nelinistii sale interioare in ceea ce-l priveste pe Nenisor, cel care ca functionar economic devenea astfel subaltern direct al sau. Semn vadit ca obsesia felului sau vechi de a vedea lucrurile in viata si implicit obsesia dupa Mihaela-Aimee nu se incheiase. Ce vanitatea macina interior devine ca peretii nesiguri ai malurilor de pamant care vin peste cel care sapa prea aproape doar de unul dintre pereti o gaura in intentia de a fora in cautare de apa. Asa ramane si insetat si mort. La fel cum se va dovedi intai mental si spiritual, apoi si trupeste Tudor, cel care dupa aflarea vestii ca “hai repede” auzita la telefon din gura Alexei, sora mai mare a Mihaelei, intelesese intuitiv, si asta era rodul imaginatiei sale bolnave si a dorintei sale ce-n ascuns lucrase in el, anume ca cea pe care nu a dovedit-o, anume s-o iubeasca si pe ea ca pe celelalte, dandu-le cand voia el cu flit trebuia sa moara. Si ironia a facut si pe gandul sau, dar i-a copiat si in cazul sau, caci chiar el comandase onorariul pentru inmormantarea de urgenta cu fastul implicat de uzanta numelui si functiei sale in stat, odata cu disparitia unui nume din lista celor ce pleaca la timpul lor de pe pamant spre destinatii inca necunoscute. Scrisoarea lasata inainte ca disparitia provocata chiar de ea printr-o doza dubla injectata de morfina e citita tarzior, dar la timp pentru ca Tudor fata de el si abia poi de Aimee pe care-o iubise sa faca un gest de reciprocitate, de respect si de a-si exprima asa in felul sau propriu atasamentul persoanei proprii la prietenia ce a fost leaganul relatiei ulterioare a lor ce a evoluat inspre iubire cu fruct nerodit (copilul ei si al lui a murit) si a-si infrange astfel teama de a sta fata-n fata cu el sau, cu el insusi, fata de care fugise de atataea ori inainte, rupand relatii cu atatea femei, nepasandu-i de se simte sau nu bine dupa, nici daca vreuna, sau toate-s ranite de actul sau.  Pentru frumosul iubirii incerte dintre ei doi, Mihaela si Tudor ambii, mai ales ea trec drept sfinti si moralii aparatori ai principiilor reciprocitatii, desi au sfarsit savarsindu-se ei insisi din lumea asta tineri. Iubirea are sanse de a fi traita si crescuta pe calapodul dreptatii si respectului increderii asociate de partener celeilalte parti iubite, prin raportarea la o astfel de tragedie traita doar pentru ca “s-a crezut ca” dublata de o doza ingenua de nesiguranta la el-ul relatiei, un el dificil de inteles chiar el inca de mic prin lipsa de echilibru interior si prea marea sarja de a fi privit bine si de a fi mereu in centrul atentiei oricum, oriunde, oricat, o bolnava necesitate a defularii unui eu vaduvit de elementare dovezi de rasplata a dragostei si disciplinei familiale spre filiatria in evolutie.
Tudor intelege nerostul continuarii vietii langa rivala celei pe care abia dupa ce a murit si el-i plateste funeraliile, isi da seama c-o iubeste, nu c-o si iubise, ca asta realizase si nu voia sa-si recunoasca siesi, negasind expresia spre a-i declara ei ce simte, desi e amestecat in importante afaceri de stat, iar vanitatea aproape-l coplesise de satisfactie atunci cand ea, Mihaela venise aproape mai mult moarta decat vie, sa-l implore, sa-i cada la picioare, sa-i scoata barbatul cu care se casatorise, bolnavicioasul, subalternul secretarului de stat la finante Tudor Petrican, din urmarirea penala care ar fi urmat codul de procedura punitiva dupa comportamentul acestuia din urma, in incercarea acestuia de a defula. Pistolul e solutia pentru Tudor si in apogeul unei vieti sociale si familiale dezirabile si pentru care obtinere a si muncit vehement disciplinandu-si chiar pornirile spre ignoranta si nesimtirea pragmatismului legarii acelor sentimente de meritele arogarii candva unor rasplate proiectate. Minima moralia de care inainte de apasarea tragaciului Tudor se simte responsabil si vinovat si cauta sa indrepte lucrurile e faptul ca afla ca Cici, prescurtarea Ceciliei Chintescu, fosta ei asa-zis prietena cea mai buna in facultate, nestiind initial ca e fiica gazdei sale, era considerata rivala ei, de catre Mihaela, o persoana, nu doar o femeie fata de care simtea doar rele amintiri interioare. Or, sanatos, bine pozitionat social, intelectual si rational stabilind o relatie de acceptiune a ideii ca neflirtand de regula poate sa-l accepte pe Tudor cerandu-i mana, mai ales ca fusese al Mihaelei Deleanu, Tudor nu accepta jocul pe credea ca si-l face Cici jignind-o cumva femeieste, vanitos pe Mihaela, caci rivaliza chiar cu felul in care intensitatea satisfactiei unei posibile reusite atingea surasul acela bolnav al sau ori de cate ori reusea el sa supere pe cineva, oricine, incepand chiar din copilarie.

real e sa te saturi din ce poti, acasa!

hai romani cu mic cu mare
la cumparaturi cu totii
noi frumos la coada
s-asteptam, dupa ce la rafturi
tot asa printre obstacole straine
colindat-am cu nesat
pan’ ce-am gasit adevarata
masura buna ca sa sustina
ce-i autentic si al nost
realul, singurul ce ne sustine
in toat-aceasta nebunie
iscata dupa idei si anunturi soc
ce ne-au spus ca e si ne-ajunge
candva si pe noi, s-apoi
ne-au pus s-o credem…
ne-am despartit ceva vreme
de meleaguri si de obiceie
printre-ale noastre bordeie
desculte s-obidind sacrul pres
si vatra strabunilor ce-au
tot urcat pe branci si-n berbeleac
costisele-alunecande pe mireasma
minciunilor asupritoare ce-n datini
strecuratu-ne-a rutine
greu de-ndurat pentru cei vechi.
ne-am recompus si la loc
noi am realizat ca uniti
putem renaste si creste la loc
ce-am uitat orbiti de mandrie
si de vanitatea inseringata
cu migala de dincolo de frontiere
ca sa divida si conduca
un biet cuget istet si tare
pe glia lui. asa putut-am
s-azi da, ca sa vedem
cum noi si-al nostru rod
de munca si de sudoare
nu mai zace-n spatele celor mari
scrise preturi venind chipurile
cu o calitate mai sporita
dar de gust ducand lipsa.
si legume si fructe date de
la Domnul si privirea lui
spre creatia-ncercata greu
de vicisitudini si-oscilatii
acum uniti noi amintim
celor ce-au ramas flacari
inca vii sa arda jarul
ce-atata timp el a mustit
ca s-aduca dovada pentru
plozii cei de-acum ca greu
e-o natie sa zaca
pentru cei ce trec si nu mai
e nimic apoi ca sa mai vina.
s-a venit atunci reala cheie
ce-ngemantu-ne-a pe toti
cum ca perechea-n viata
e-o soarta ce-o alegi impartita
langa tine-apoi sa ai
pe-aceeasi perna un chip
si-o pleata sa iubeasca
tot ce esti si nimicul ce-l ai.
si pentru ca esti si vrei
muncesti si rod ti se da
bine-i ca sa ai de unde
sa-l si cumperi de te muti
si cariera-ti mai dezvolti.
real te-ajuta-n destinul asta
si suport el iti ofera
noi romani in tara noastra
avem nevoie de-ale noastre
ca sa ne si saturam la masa.

Articolul participa la Superblog 2012.