source code

dintr-o mie de culori si zile far’ de numar
am ales ca cel mai mult sa conteze esenta
care mai trebuie-asteptata, de cautat
nu-i musai sa te-apuci ca sa vanezi
si pan’ s-ajungi s-o recunosti
cand o descoperi sau chiar ea-ti
apare-n cale incercandu-ti vigilenta
dar rabdarea se impune ca necesitate
pe-o stare de-acum incerta de fapte
ce te descompun pan-acolo unde
ramane dincolo de haine, oase
s-alte chimicale ce te-alcatuiesc
o particica pe care-o imaginezi
firava, de palpat n-ai cum s-o faci
si nici s-o cantaresti , stii si crezi
doar ca simturile n-au cum te trada
cand dincolo de minte vine-o
comanda mai presus de toate
ea-ti ordona mergi mai departe
si crezi treptat ca trebuie sa
accepti tot si sa respiri si sa faci
de toate pana la noi ordine
cand o mai fi ceva mai bine.

Advertisements

foc

start in finala meciului
in care s-aruncara-ncruntati
ca niste bizoni si c-o cerbicie
a unei locomotive scapate de sub
control pe sinele ce cu greu mai
erau paralele pe toata distanta pe care
garnitura de tren cu nr xxxx
ar fi trebuit s-o parcurga-n
intervalul orar al dup-amiezei
de toamna ploioasa cand izul
castanelor cazand pe trotoarele
oraselelor provinciale cu mustul
lor de pere coapte-n aer
adulmecand si gospodinele
ce cu sorturi trase pe gat peste
soldurile consistent iesite-n evidenta
de la digestia cumuland experienta
in anii-n care iubirile de viata
si bucatarie, copii si toate celelalte
i-aduceau in suflet multumire
de pe consolele cadorisite bine-n
cutiile cartonate frumos ambalate
si cu crucea lor rosie fundata
de sub bradul verde natural
aprins in focul nasterii sperantei.

Echilibrul dintre serviciu si viata extraprofesionala se dobandeste prin idei si implicare

– Elev Costache!
– Da, tovarasa invatatoare.
– Spune si tu o propozitie cu notiunile de azi… toamna, mere, Ana, rama…
– Toamna tarziu pasarile calatoare pleaca in tarile calde.
– Bravo baiete! Dar de ce crezi tu asta?
– Pai pentru ca e frig si altfel mor si vor sa-si salveze viata lor si a puilor lor.
…………………………………………………
– Marius, ia sa te-auzim si pe tine, ce vrei sa faci mai departe, dupa generala?
– Tovarase diriginte incerc la liceul militar din Alba Iulia.
– Nu-i rau baiete, deloc. A, si tu oricum ai facut si faci sport, conditie fizica ai, la materiile de examen scris te pregatesti, ai profesori buni, bravo, sa fie bine!
– Multumesc, tovarase diriginte. Conteaza mult pentru mine increderea ce mi-o acordati si sper ca responsabilitatea cu care m-ati investit sa nu fie prea mare pentru umerii mei entuziasti ce-ar tine-acum si cerul, de-ar fi sa cada, asta in vointa…
– Esti un caracter puternic, Marius si nu uita ca paza buna trece orice.Pregatit esti, crede in tine si n-are cum fi altfel decat iti doresti.
………………………………………………..
– Si ne aflam azi intr-o frumoasa zi, unica si speciala pentru absolventii promotiei 1995 a Academiei militare Bucuresti. Sincer va doresc un drum lin in cariera si in viata la fel, stimati colegi de arme. Si nu uitati pacea, ca stare de fapt ce-n situatii iminente de razboi se castiga si prin tact si fler diplomatic, iar nu prin forta, iar cand se instaleaza in locul conflagratiilor de pe campul bataliilor, mai greu e sa o aperi. Iar cum noi ca tagma am fost mereu disciplinati in serviciul crucii si al conducatorilor de tara, e de dorit si pe viitor s-avem parte de o liniste si pace care sa faca uitate neintelegerile istorice intre popoare. Nu de alta, dar moartea-i prezenta peste tot in lupta, iar omenirea nu e prin definitie razboinica, ci si alte sentimente o pot descrie: iubire, solidaritate, simtire, compasiune si empatizare, devotament si respect. Si din toatea astea se-ntrevede si o speranta care nu-i desarta ca lumea va intelege ca e mai bine ca noi armata doar sa simulam eventuale situatii de lupta si nu sa iesim in camp deschis sa aparam granite sau sa atacam inamici. Pregatiti pentru viata cum ati fost aici am ferma convingere ca veti dramui suficient de mult inainte ca cele mai bune decizii ce se vor astepta de la dumneavoastra, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, vor fi raportate si la binele general al celor multi. Si cu asta, felicitari, drum bun in vietile si carierele dumneavoastra si petrecere frumoasa dupa festinul simbolic de aici. Si-acum onor urmatoarelor nume: Costache Marius – sef de promotie……- timpul se opri in loc pentru tatal lui Marius, Costel Costache ce-alaturi de Mioara, sotia lui zambea pe buzele radiind o stare de bine, in timp ce ochii-i lacrimau usor de emotia fericirii auzirii numelui fiului sau rostit cu insemnatatea deosebita ce pe merit i se aducea.
…………………………………………………………..
– Iubita mea Iulia, urat mi-a fost in Afganistan, cand departe de tine, de voi, de lume, de firesc…
– Marius, esti acum aici, sa ne bucuram de cat timpul ne va permite sa fim iarasi impreuna…
– Nu mai vreau, crede-ma sa trebuiasca sa apar si sa omor oameni ce se pot dovedi nevinovati prin urmarea ideii de aparare a democratiei si altele de genul, ce-ti spun, la fata locului-s goale de continut. Domneste o teroare vag definita, violentele-s crunte, iar diplomatia fotoliilor de piele nu pot readuce-napoi vieti. Vieti de care-i atat de greu sa nu te faci vinovat si tu cel care te afli-n apararea principiilor clamate de occidentali.
– Auzi dragule, te rog linisteste-te, fii calm, ai ajuns acasa. Oricum ar fi, sunt aici si suntem toti aici ca familia ta, sa te ajutam si sa ne ajutam, sa fim bine.
– Iti multumesc, pui mic. A fost teribil de greu si sper sa ma readun repejor, caci acolo imaginea sinucigasilor copii fortati de familiile paternaliste sa-si detoneze trupurile langa obiective asociate noua, occidentalilor adusi acolo pe pamanturile lor, nici noi nu mai intelegeam de ce, sau femei pe-a caror fata nu se citea umbra de ura adresata noua, ci mai degraba impacare cu faptul ca indiferent de ne ataca sau raneste si pe noi suflul deflagratiei, ele-si vor afla izbavirea altundeva decat noi cei ramasi sa continuam acest film imbarligat rau de tot, un cosmar din care greu se iese… E greu de scos din minte asa ceva, odata ce ai experimentat. Principiile sanatoase si tot sacul de valori transbordat de necesitate acolo, pare-se ca a intalnit un curent puternic contraofensiv, caci asa ne inteleg acei oameni de-acolo pe noi, ca venind sa le impunem in numele democratiei, valorile occidentale, capitaliste, care nu se impaca deloc cu lumea musulmana, unde, mai ales in Afganistan, religia conteaza mult, fiind principalul vehicul de constrangere la nivel popular, social.
Dar, vreau sa pot depasi pasa asta, fara consiliere psihogica, ideea ma deprima usor sa am nevoie de sfaturi, eu om matur. Cred ca am in mine puterea de a depasi asta, in voi am toata convingerea si increderea ca-mi veti intelege in tot acest timp necesar lupta interioara si asta pentru ca am idei, unele grozave, cu ele-am plecat de-acolo inspre-aici. Iata-le: mai mami, Iulia, avem ceva bani stransi, pusi deoparte si intentionez sa-ncepem o afacere. Una cu implicare si suflet, ca restul vine de la sine: munte, o pensiune intram cu ea in circuitul turistic agro-montan, o cazare, o papita, si-asa prin munca ce ne va fi necesara tuturor la inceput si devotament, liniste si sanatate curata la munte, nu-i lucru putin, ce ziceti?
– Super, tati, aer curat, papa bun, sanatate si vitalitate. Ce sa ne dorim mai mult decat noi cu noi, ca destul am stat despartiti de arme si cauze de aparat, ne-am dus fiecare dorurile separat… Ehee!
– Foarte bine. Iata cum m-am gandit sa facem: banuti sunt sa incepem, nu-s foarte multi, asa ca munca si implicare fiecare dupa putintele sale ne trebuie si cred si mizez, apoi vor veni incet-incet si beneficiile rasplatind implicarea si devotamentul nostru pentru cladirea afacerii: definim, restrangem si imbogatim, idei pe care le-am prins de la un clip de informare de-aici.

………………………………………………………
Sunt Marius Costache, fost militar de cariera, retras din activitate si conducand acum o afacere personala ce se afla in plina ascensiune, pentru ca am alaturi cei mai sfinti oameni care exista: familia, cei ce-o compun m-au ajutat sa-mi construiesc piesa cu piesa la locul ei tot planul meu care mi-a readus zambetul pe buze si linistea odata pierduta in suflet pe fronturi ale razboaielor altora, la locul lui, in pacea care m-a caracterizat intotdeauna ca viziune a vietii. Mica noastra afacere a evoluat, avem si ferma la munte, unde producem laptele si lactatele cu care ne ospatam zilnic mesenii ce ne calca restaurantul unde se gateste cu pasiune si indemanare, iar clientii pleaca multumiti si satui de mancare de la noi. Idei mai sunt, nu vi le dezvalui, dar m-a ajutat enorm pe langa sprijinul familiei, conceptele lor aplicate cu calm si speranta ca rodul va gasi si teren fertil pe arealul ograzii mele.

pic-pic

urmarire ca-n filme a gandului ce niciodata
obsedant nu e ci binevenit de fiecare data
mai ales atunci cand se nimereste
cand cine-ar putea-ntr-alt context sa spuna
c-ar fi asa, se gaseste-n momente
in care nici boii nu-i mai trag deloc
ca nu mai pot, s-atunci ti se uda
umerii dezvaluiri te umplu de cuvinte
pe care le auzi, le-nmagazinezi
si apoi le duci cu tine fara ca sa faci
din asta poveste de redat imediat in pagini
de scandal din vietile unor oameni
care au si ei suflete. dar nu lasi
ca sa te domine sau impresioneze ce auzit-ai
nicicum n-ar putea sa te doboare
fost-ai plamadit sa bei apa de ploaie
la nevoie din copita de cai
si n-ai deci cum sa fii mirat sau afectat
de erori de imprecizie umana…
se mai intampla, dar tu esti mereu
acolo unde esti, s-alini si sa poti
sprijini cand si cum poti mai bine
caci doar asa fost-ai format de mic
sa contribui la binele din jur.
nu te gandi ca tu candva poti
pierde seria asta in planul
tau, cu tot ce tine de tine
iar cineva e sau nu ce tu
ai fost sau esti pentru altii
ce-au fost mici deodata s-acum
nu mai sunt asa mici, ca s-au refacut.

purificare

coriandru-ndestuland patul vantului
de mirodenii ce picanterii adaugara
vanatului ce-acum sa baituia-ncet
sub influenta aciditatii mustului
si catalizand apoi si fragezind carnea
c-o musculatura clar definita si fibre
lungi si osoase parca. langa, sob-aprinsa
si-ncinsa bine, pat de sare topea
saramura pestilor ce rumeniti
se-mbracau acum ca brazii de Craciun
in beteal-aurie sclipind
si globurile care asociau atmosferei
sunetele-acelea placute ce dormitau
dincoace pe masa, cascavalul
se-mpana-ncet si bine ca haina sa tina
si-n rumenirea uleiului bine
incins din friteuza.
mamaliga, da mamaliga bine
amestecata cu facaletul in tuciul
de fonta ars de focurile timpurilor
in care la stana tocanele erau
traditie ori de cate ori se-ntampla
vreun targ cu degustare
si da, ea insotea asa galbena
aprinssi fierbinte pomana porcilor
ce fura sacrificati in amintirea
celei ce fusese stapana multor inimi
si-o fetita foarte cuminte s-ascultatoare
mare pierdere la vremea ei pentru parinti.
acum se-ndestulau toti cei veniti
s-aduc-aminte ca sufletul ei
adus-alinare pan’ la urma celor
ramasi, impacati de lipsa ei.
ingerasii bucurosi pe langa ea
ii vor tine companie-aleasa
s-asta o va ajuta sa creasca
si s-astepte mai incolo unirea
dintre toti, in nori…