retrospectie

indeplinind s-apoi conditia sine qua non in final
si-aduse-aportul in a calauzi pasii mai
departe spre-al urcarii drum ingust
unde-accesu-era odata interzis in mare parte
si doar initiatii aveau cheile spre-a
deschide-acele porti incatusate magic parca.
si-o eclipsa-n inima-i se afunda
spre gatul ce abia ce mai tragea
aerul ce tot mai greu facea
ca respiratia s-asigure minimumul
echilibru in care sa si simti ca
traiesti, nu doar s-o stii din ce-ti spune
evidenta amintirilor celor cu care
interactionezi si care stiu
mai multe ca tine, cel care de aici si pan-acolo
parc-ai fi coborat acum din luna
si nu-ti mai arde de nimic, caci fara sursa
ce-altadata reusea sa te descurce
nu esti mai nimic, deocamdata.
si ce mai…mai…mai…er-atunci!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.