let it snow on the fire

albinuta bazaind de zor prin preajma zarvei
dimprejur cand soarele de undev-aprinse-n zare
sa mai lumineze si sa-ncalzeasca spiritul
incercat de soarte un pic cam grele…
si-asa-i jucau elitrele-n aer de-ai fi zis
ca-i vis ce vezi si nu-o realitate ce-o palpai
chiar cu ochii si n cu mana ce nu
poate ca sa vada si sa simta-n loc
ce duce-ncolo duh si zvacnet ce din tine
curge ca sa duca lava mai departe
spre evacuare si-o navalnica zapada
‘n-avalansa ca sa stinga nu-n ploaie
focul ce c-o patima ilustra te forma
ca pe-un Apollo al timpurilor astora.
si o alta pasare-observai mai apoi
cum pe cerul azuriu se-ndeparta
tot mai agale dinspre ochii tai ce
saturati de doza de extern primita
contemplau acum interiorul unde
s-afunda-ntunericul ce lumina o
dadea ca neonii pesti ce-anim-acvariul
doar ca tu nu dadeai lumina pe-afara.
si asta te facea inabordabil ceea
ce-ti placea, cel putin. poate s-altora.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s