nu privi in urma

patinare de roti pe alei umezite
de ploi ce-au cazut din lacrimile
varsate de cerul ce n-a ramas impasiv
la ce traise biata fata. si lui
cel ce-acum o imagina acolo
suparata si plangand la randu-i
si ea pe pielea-ncretita a canapelei
unde-altadata iubirea o-mplinea
atat pe ea cat si pe el cel
care-i oferea caldura ce-o zapusea
de placerea conexiunilor transcendente
pana-n miezul mintii ce nu zabovea
sa doreasca mai mult si mai des
unirea ce-n trupuri si-n minti
sufletul comun iradia d-energia superioara
a detasarii de material s-un corp
ei doi erau, unul c-o aura
ce lumina pentru cine-o putea vedea
mai tare ca toate instalatiile-artificiale
de iluminat piete si scuaruri de
Craciun in orasele ce se straduiau
sa induca povestea nasterii si izbavirii
prin fast, uitand de importanta saraciei
care copleseste. si frunze faceau luminatul
mai lin si bicicletele derapand
pe aleile colorate-n ruginiu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s