sec si apos

luceste-atat de tare soarele ce se coboara
de-acolo de sus pan-aici jos la mine
pe cutitul ce-ascut si care mi-arde-n mine
rarunchii maniei cu care-as fi facut poate
ce altii pagubiti de libertate nu au cum
sa mai faca. si gradina mea-n paragini
frumos vreau ca s-arate dupa ce voi
fi taiat pirul si ierbaria ce crescut-a
pana-n cer de stai culcat langa ea
si-ncet ti-arunci ochii-nspre cer
cand nu e soare-asa puternic si
cu greierii la o poveste de seara
aer fain mai tragi in piept
sa poti dormi la noapte
blana si neintors.
pana cand o gargarita
o bunica dupa cate bulinute
am vazut ca ducea-n spate
cu elitrele subrezite de timpuri
destule pentru rolul ei din scena
trasata, s-aventura-n ce-avea sa fie
pentru mine avionul care-mpunge luna
cea carei povesti ii mai spuneam
cand ploua si duduia afara iar
in tabara de munte curentu-i scump
cand ceru’ face poze si tipa
ca bezmeticul de nici sa bei
nu mai poti ca sa povestesti. sticlele
se duc si altii obosesc pesemne
de-atata vorbarie-n gerul verii ude
cocotati acolo sus
aproape de simtire simpla
si de trai fara civilizatii
cu urme de grobianism.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s