ferm(a)

viorele-ncearca-n toi de noapte franta
in arsita nerabdarilor ce framata tinereste
de-mplinire-nsetata si de foc invederat
iubirea s-o-mparta cu albinutele
ce ziua toata ele trudesc
si seara-n amurgul tacerilor cu greieri
la terasa cu camasa vaporoasa
descheiata pana la mijloc
sa se-aeriseasca fiecare strop
si fie si por al pielii greu incercate
pe timp de lumina ce-arde tot in cale
c-o bere-n sticla desfacuta cu podul
palmei tale parghie perfecta
de rectangularul colt al mesei
din lemn rustic ramas nerindeluit
excesiv sa-ndeparteze orice freamat
cu care seva sa s-agate si sa
mai ramana vie-n amintirea cui
s-a julit deja… si-o carte langa becul
ce la usa casei pe prispa zau da’ bine
el mai bate drept in fila
si cu alta fila data de pe-o
parte-nspre cealalta si cu ochii
parcurgand si mintea construind
perceptii, capitolele curg
si fixarea de retentie te-amuza
a doua zi cand n-ai cui impartasi-o…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s