posibilitate

eficacitate slaba-n tot misterul nesanselor
prelungi ce-ti umplura goliciunea haituitelor
dorinti nesatisfacute-n ciuda persistentelor
incercari constant si-ntens traite-n implicare
s-un murmur ce lin ti-aduce-o liniste
pe cerul gurii unde sec simti o dulceata
amaraciune ce te seaca de vigoare
intr-o vigilenta tot mai slaba pe masura ce
zilele trec si de-adunat se-aduna dar nu
ce-ai semanat caci n-ai fost foarte
preocupat de asta. si-n ciuda opozitiilor
vremelnicelor bariere mere, de-ti era
mai rpesus de vorbe si de trait vieti
o voce-nca vie ce palpaie undeva
cu gura ne-nchisa de nelinisti ce
nu-ti aduc calmul pe care doar
speri sa poti cumva contribui sa
i-l aduci. si speranta ascultarilor
tarzii la ceas de azi si maine
dupa-masa poate c-o sa dea inspiratie
ce-i asteptata-n sensul linistii c-elibereaza
tot ce-acum inca-i constrans si nelaloc.

4ever

ce s-o fi-ntamplat atunci-acolo
de s-ajuns l-asa schimbari de status
pan’ ce lumea nu va fi aflat-a rodul
lungilor oprelisti neabandonate-n crang
deloc in subzistenta zilelor ce-au curs
pe rotatia unei primaveri timpurii cu soare
mult si-o vara de-o arsita coplesitoare
in tot cuptorul incins ce doar carbuni
n-a dus in jaratecul naturii moarte
ce-si stingea ultimele suflari de palpairi
mijind a miscari de viata dur pusa la-ndoiala
de miracolele negativelor culturi ce mint
intr-al lor tumult pluridetoate pline
si mascarada poftelor ce-nghiftuit s-adunara
parca una-ntr-alta ca siragul perlelor
ce la gatul fin atarna-n cercul descris
de liantul ce le-nchide-n inelul izbavirilor
nespuse multa vreme s-acum mijind a
dezvaluire de golire a nereusitei cu putinta
totusi mare dar nedefinite precis in timpul
si locul adecvat exprimarii lor. e cazul de calm
si respiro pentru asezare si-o distanta ce-acum
e de netagaduit. eforturi temperate s-un crez
reconvertit in forma caci contine aceleasi
convingeri asumate. pune mana peste mana
s-actioneaza.

let it snow on the fire

albinuta bazaind de zor prin preajma zarvei
dimprejur cand soarele de undev-aprinse-n zare
sa mai lumineze si sa-ncalzeasca spiritul
incercat de soarte un pic cam grele…
si-asa-i jucau elitrele-n aer de-ai fi zis
ca-i vis ce vezi si nu-o realitate ce-o palpai
chiar cu ochii si n cu mana ce nu
poate ca sa vada si sa simta-n loc
ce duce-ncolo duh si zvacnet ce din tine
curge ca sa duca lava mai departe
spre evacuare si-o navalnica zapada
‘n-avalansa ca sa stinga nu-n ploaie
focul ce c-o patima ilustra te forma
ca pe-un Apollo al timpurilor astora.
si o alta pasare-observai mai apoi
cum pe cerul azuriu se-ndeparta
tot mai agale dinspre ochii tai ce
saturati de doza de extern primita
contemplau acum interiorul unde
s-afunda-ntunericul ce lumina o
dadea ca neonii pesti ce-anim-acvariul
doar ca tu nu dadeai lumina pe-afara.
si asta te facea inabordabil ceea
ce-ti placea, cel putin. poate s-altora.

retrospectie

indeplinind s-apoi conditia sine qua non in final
si-aduse-aportul in a calauzi pasii mai
departe spre-al urcarii drum ingust
unde-accesu-era odata interzis in mare parte
si doar initiatii aveau cheile spre-a
deschide-acele porti incatusate magic parca.
si-o eclipsa-n inima-i se afunda
spre gatul ce abia ce mai tragea
aerul ce tot mai greu facea
ca respiratia s-asigure minimumul
echilibru in care sa si simti ca
traiesti, nu doar s-o stii din ce-ti spune
evidenta amintirilor celor cu care
interactionezi si care stiu
mai multe ca tine, cel care de aici si pan-acolo
parc-ai fi coborat acum din luna
si nu-ti mai arde de nimic, caci fara sursa
ce-altadata reusea sa te descurce
nu esti mai nimic, deocamdata.
si ce mai…mai…mai…er-atunci!

alta zi din paradis

o nimica toata si cu biscuiti
pe margine dintr-aia-mbibati bine
in suculent-apei minerale pentru a-i
fragezi ca-s tari de tot de-ti rupi dentitia
asa scumpa cum e ea de-ntretinut
pe masura timpului ce-odata trecut
lasa urme greu de reparat dupa
ce valul pasiunilor de toamna-iarna
n-au atins macar si vara unde
fara haine-ti dai si tu seama
mai usor e de respirat…
dar asa e viata, uneori te-adoarme
alteori te-anima si cand sa zici hop
te-azvarle de-arici sau scaiete
tre’ sa fi-nvatat sa fii pan-atunci
c-altfel moarte sigura-i scris pe tine
si nu, greu da, dar imposibil nu lasa sa fie
sa continui sa mai rabzi, sa-nduri
s-apoi sa speri si facerile tale-si vor gasi
poate candva rodul nazuit sau pregatit deja
undeva, candva si doar uneori
parca zarit dar nu foarte bine definit.
asteapta s-umil castiga-ti meritele
eforturilor tale unde timid si saracit
candva si randul tau va fi s-aduni.