(ne)hotar(e) (ii)

somn interior pe plaja intestinelor intortocheate cu aroma de vin ars in iarna serii-mpaciuind nefastul de dupa rutina prosionala fiori de rece caldura cu sudori pe fruntea fara de breton si ceafa cu chica lipsa… ninge dupa frunze care pica si ploi care chemate-ndelung rar ele mai cad si-un anotimp mixat cu fuioru-ncaierat din cer

light the way

di-ntunericul noptii-n care norii si ploaia se lasara-nspre ei doi cu fosnetul irumperilor ample-n secatuirea orelor ce-atarnau pe catafalcul timpului din care durerea suspendata era simtirea ei nefireasca dupa interventia inspiratelor ei maini i-aprinse visarea nefasta cand trezia-si propuse a fi cea care vioi-l va trece peste granitele zilei… si-n fosnetul frunzelor rupte din pomii

alege cum

stralucirea-i orbitoare pentru ochii ei inrositi de visuri lungi cu noptile la rand nedormite pe-al testelor altar in care-atarna truda voita de peste an veni-va randul celor care suferind au tras mai tare si-au ajuns din urma decalajul cu care la-nceput se prezentau si surda vointa-ngemanata de pericolele ambuteiajelor artificiale cu stafiile de-acum rupt-a misterul.

combustie

de pe darele urcate ma zbateam din vale in zadar eu ca sa ies luntrea greu se mai trecea  in mine-adormeam ades la suprafata ca sa scot adancimea s-o cocot gasind izvorul care m-aduce de sete de tine aproape roza tumulturilor roua-nvinge-o ia-ma cu tine! vifor-alunga reda-mi torta c-o vie lumina topim in sarutul vietii

inaltare spre cer

etern fiasco-n gradina curtii ne-nprejmuite nici-opreliste ameninta tacerea si calmu-nspre care din zorii umezi ai rouai inc-alimentand firavele fire de iarba cu pomada hranei dulci ici si colo gaze mici si mari insotesc repetate-ncercari far-ajutor a desprinderii de inertia gravitatiei ce-atrage piciul ca pe un magnet spre pamantul ce nu-ntotdeauna e si primitor genunchii stau