oare?

alama-l facea sa se simta mai degraba
stanjenit de orice pornire-ar fi avut sa mearga
peste tot pe unde, dupa lasarea intunericului
doar iluminatul stalpilor de pe strada-ar fi putut
face ca oalele si cazanele sa luceasca
si sa valorizeze apoi banii de chirie pentru
luna-n curs…
dar apoi, reciclarea caci asta-i fu ideea
se gandise ca poate fi aplicata si altor
materiale, ca de pilda hartiile si cartoanele
cutiilor de ambalat aruncate de magazine
pentru care omul era incurajat apoi sa vina
sa le ridice pentru munca de a le fi facut
curat in ograda fara sa fi perceput vreun ban
pe care-l castiga mai apoi la reciclare.
si munca de strans, calit rabdarea si mentalul
caci nu-i usor sa dai nas in nas cu fosti colegi
ce-acum dau altora de lucru si tu sa-ti ceri
voie unora ca astia sa le iei ce-arunca
pentru ca sa ai cu ce apoi plati utilitati…
totmunca se numeste si asta
doar ca programimpus nu are, asta-i partea
buna, partea opusa e ca esti pe cont propriu
si imaginea ti se poate distruge fara
greutate, caci desi munca-i bratara de aur
pentru altii, esti milog si nu muncitor, freelancer.

Advertisements

tare

dar tacerea nu-i marca nicidecum privirea
despre care-altadata oricine ar fi putut spune
pursi simplu ca-i una speciala si interesanta
catusi de putin, mai ales ca dezirabilitatea
emotiilor ce-o-ncarcau pe privitoare era una
ce-o copleseau pe moment, avea ea sa recunoasca.
fulgii de fiori ce-i tranzitau ca si-acum ceva minute
intestinele unde cateodata fluturii-i dadeau de stire
c-avea sa se-ndragosteasca de alta fiinta
ce parea sa-i fi-mpartasit cumva tacit
punctul optim de vedere al sau despre tot ce-o
inconjoara, o puneau cumva-n expectativa
intr-o garda precum cea de la spada
cand pregatirea-i cea mai importanta atacare
a oponentului pentru victorie. indiferent daca
aceasta din urma se numeste viata, sau
medalie la-ntrecere sportiva, cu atat e mai
importanta pentru unii ierarhia, pentru ceilalti
concentrarea si izbanda momentului in care
au asociat si buna pregatire cu momentul
cel de culme al linistii depline din interior
unde greu s-ajunge, dar se poatecand vrei
sa-l atingi, faci eforturi-n acest sens si
este!

one for each other

si lamba de uluc apropiata ramanea acolo
fixata dupa-ncleiere, la fel ca tortul cu crema
cand aceasta cade din paleta direct pe blatul copt
bine si rumen la-nfatisare fecioara echilibru-l doreste
prin tot ce face stilul sa-l dea mai departe, tuturor.
sania inca nu aluneca, dar vine ea si vreme-aia
cand patina va sa lunece in parc sub roza aura
de sus, scanteind lucitoare raze ce ne rad
din colt spre-a ne face sa iubim si fulgii
care cad asociind evenimente si obiceiuri
cu tot ce-i mai sfant pe lumea ce se schimba
mai mereu, dar si ramane aceeasi cand
e vorba de dureri si asteptari.
cu bine zic sa le trecem noi laolalta
si c-o clara figurare capul sus
ca e mai bine, decat cu ochii-n jos.

parti

da, chiar s-atunci cand la metrou
coborai scarile rulante-nspre tren
la gur-aceea eu ti-am suflat de-aici
sapca, pentru ca-i a mea.
intelegi tu c-a fost, inca e
dar nu o poti purta tu-n locul meu,
n-ar fi drept. de-aceea vreu sa tii minte
ca-i ultima data cand am grija de tine
de aici… nu voi mai putea fi
pavaza si scut, dar nu plange
ca n-am plecat de tot
sunt doar cu tine-n fiecare zi
piticule! razi, mai stii ce ghidusii faceam
cand pe strada de la scoala ne-ntorceam
si ghiozdanele pe dos si fermoarele desfacute
cartile cadeau si paginile se rupeau
dar ce ne pasa ca mama nu precupetea
sa iasa de sub chiuveta unde cadea
dupa ce sticla o dadea pe gat
fara oprire. esti mare-acum frate,
fii bine si tare si ajut-o si pe ea
sa scape de bautura, sa v-aveti
ca o familie.
si da, mai incolo o fata isteata
ca tine te va gasi ea pe tine
si ea a fost la un pas sa fie
aici langa mine, dar a reusit sa
ramana. nu te agita ca n-o descriu
iti spun doar ca-i speciala si
te va gasi la timpul potrivit.
crede-ma. e tot ce mai ai de la mine
sapca arunc-o.

stop

si-o pauza-n functionare
n-ajuta tot mereu
daca stomacul te-apasa tare
si capul ti-e tot mai greu.

din tine iesi, du-te si colinda lumea
nu masina nu, ci pe jos
doar asa macar vezi perfectiunea
daca nu cazi de tot cu patos

incercand lumea pe dos
s-o-ntorci de-a curmezisul
si pe nimeni sa nu iei de prost
cand pe jos apare doar frunzisul

galben-ruginiu si portocaliu
e tot covoru-ntins de graba
ca s-ajute lumea pentru iarba
noptilor ce-alunga uratul pustiu

c-un brun intunecat pe seara
ce te-adoarme cateodata
cand tu ai iesit doar asa-ntr-o doara
sa participi la recolta tomnatica.