De ce nu-mi găsesc pe cineva de Alina Grozea

Nu demult intrasem de pe unul dintre blogurile pe care le citesc şi recomand pe blogul unei persoane care scrie de ceva vreme. Şi o face bine. Iar mai departe de a face ca îndeletnicirea aceasta a culegerii cuvintelor celor mai potrivite să se înşire armonios în propoziţiile frazelor cu care-şi compune articolele acoperind tematici diferite, o profesiune căreia Alina i se dedică zilnic cu o rutină deloc angoasantă, ci cu un inedit aşteptat să iasă măcar la finalul fiecărui articol de care e mulţumită, omul redactor de revistă a mers chiar mai departe pe calea scrisului.

A adunat într-o compilaţie inspirată o serie de articole pe care le-a scris anterior, unele dintre ele poveşti desprinse din cotidian, dar nu unul doar descris, ci trăit chiar de ea, cea care ştie prin scrisul ei să convingă publicul receptor de autenticitatea textuală printr-o valenţă scriptic literară apreciabilă. Le-a rearanjat frumos între copertele unei cărţi, unde alături de poveşti frumos redate ochilor celor mai mulţi ce-o vor citi mai apoi aşa ca mine (zilele trecute, sic!) stau şi experienţe autentice de viaţă narate printr-o atentă şi analitică perspectivă de eseist ce cugetă atent şi migălos, filosofic chiar, la adevărurile experimentate ale vieţii.

Lângă aceste poveşti desprinse din cel mai palpitant cotidian plin de experienţe de viaţă frumoase şi decente, unde impresiile călătorului tânăr se-mpletesc rând pe rând cu situaţii limită din copilărie, apoi cu peripeţii cu hazul lor aferent adolescenţei, se apropie încet-încet de coaptele trăiri ale simţirilor de om mare, tânar şi permanent adult (cu adolescenţa neuitată!), unde reflecţiile, cugetările, dramul de rezervare anterioară altui zvâcnet nepremeditat deloc din trecut şi posibil indezirabil de amintit prin rezultate, autoarea adaugă în adevărate eseuri unde cu o voce interioară ce-ţi răzbate adânc în urechi atunci când citeşti, Alina dă propriile sentinţe unor subiecte în care tranşant, ferm şi bine documentat şi argumentat cuvintele nu mai sunt păreri, ci sfaturi de care e bine să mai ţii seama. Totodată câteva zeci de poezii încheie un frumos şi original excurs narativ şi liric ce binedispune, te lasă cu sufletul la gură în aşteptarea altor creaţii, dar în egală măsură te trimite să contempli, să tragi concluzii, dar până acolo să te întrebi şi să cauţi de unul/una singur/ă propriile soluţii la o problemă/chestiune dată.

Formaţia profesională se explică şi nu o trădează pe Alina, după felul bun în care scrie despre ce a ales ea să ne împărtăşească în prima sa carte intitulată cel puţin influenţabil în privinţa curiozităţii acaparatoare ce te-mbie să vrei să cunoşti cartea îndeaproape ca să-ţi formezi o opinie cât de mică în privinţa scrierii, autoarei şi a face ori nu unele corelări între aceste două perspective, doar după ce vei fi citit cartea existând şi şansa de a nu fi uşor eronat în felul în care percepţia a tot ce înseamnă De ce nu-mi găsesc pe cineva. Pentru că titlul ales te face ca potenţial cititor să-ţi conturezi anterior în minte unele, ori fel de fel de scenarii despre ce ar putea conţine cartea Alinei Grozea, iar asta atrage-n primul rând cititorul spre carte.

Titlul nu are vreun semn de întrebare la sfârşit, semn că Alina nu enumeră cauzele vreunei nemulţumiri din viaţa personală redate cu subiect şi predicat, căci biografii ar fi avut o muncă de cercetare prea uşoară! Şi nici neavându-l pe semnul împricinat de întrebare la finalul titlului cărţii, nu ne conduce autoarea spre o simplă destăinuire sentimentală cu pauze, preaplinuri, aşteptări, ci vie, originală, inspirată îmbină relatările despre impresii de călătorii frumoase trăite în locuri încărcate dincolo de prezentul respectiv al timpurilor când vor fi fost întâmplate şi de concret, de însemnătate pe care trăirile personale ţi le dau prin felul în care-s expuse, omul Alina Grozea  te face complicele bucuriilor sale, atât de vizibile-s locurile la care cuvintele ei fac referire.

Abordând un stil de a scrie curat, ferm, analitic uneori, de o buna calitate a raţionamentelor ce dau firul logic unei argumentaţii persuasive în privinţa diverselor subiecte abordate de poveştile din prima parte, autoarea are haz, ironie, aciditate, dulceaţă, dar şi condimente presărate cu tact şi suficienţă denotând cunoasţerea timpurie a literaturii, dacă este să exprim calitatea scrisului în termeni uşor aferenţi bucătăriei ca artă culinară, iar nu doar ca producătoare de saţietate pentru rarunchii necontrolabili.

Tânăra Alina Grozea din generală a fost un copil studios, uşor atipic pentru profilul conturat de cele mai multe minţi din jur, căci era în ton cu noutăţile de orice fel, golind la propriu în vederea lecturării biblioteci întregi. Aşa s-au petrecut şi mai târziu lucrurile când la liceu prin primii ani ai orientării ţării prin meandrele concretului economiei de piaţă, pe calea greu digerabilei tranziţii spre mult trâmbiţata democraţie autentică, Alina citeşte iarăşi cu nesaţ, admiră colegi, cei mai mulţi dintre ei actualmente plecaţi în străinătate… dar nu păstrează vii aşteptările părinţilor legate de alegerea viitoarei destinaţii după ‘Bac, pentru care abandonează ideea urmării medicinei în favoarea profilului tehnic. Ingineră prin urmare, absolvind profilul real din liceu, în ani în care chiar se studiau materiile pe bune, iar nu de puţine ori olimpicii se alegeau dintre Alina şi colegii ei, va ajunge şi să scrie, nu doar din plăcere şi amatoriceşte (scrisori netrimise, ori poezii nepublicate), ci ca orice profesiune ce-şi are fişa postului acoperită de sarcinile asumate de scrib.

Luaţi în continuare cartea s-o descoperiţi pe autoarea acestor pagini ce grăiesc despre un suflet aparte care iubeşte viaţa, munca ei, are principii sănătoase solide pe care fiecare rând al paginilor parcurse în acelaşi timp cu ochii, mintea şi de ce nu inima, într-o perfectă concordanţă, emană cu naturaleţe o distincţie şi un farmec alese, încât ţi-ai mai dori s-o mai citeşti iar şi iar.

Până la o nouă apariţie cu acelaşi ISBN, să vă mai spun că Alina-i îngemănarea muncii, străduinţei constante, aşteptării, zbaterilor în cauzele pentru a căror rezolvare crede dincolo de nori şi ceţuri şi exprimă necondiţionate resurse de implicare pentru reuşită.

Simplitate fără a anula farmec şi distincţie, implicare fără a face din strădaniile sale ceva ce merită mai puţină apreciere, gândeşte, scrie, trăieşte, simte, călătoreşte, meştereşte (ce face ingineria din om!) şi om ca toţi oamenii cum e, are originalitatea ei care nu cocoloşeşte şi nici nu reprimă, francheţea-i rodul sănătoaselor argumente solide ale raţionalului, persuasiv şi logic exprimate, iar nu apucături sau obiceiuri negative.

Descoperiţi-o mai bine fiecare dintre curioşi/ -oase lecturându-i prima carte, deocamdată.

De ce, pentru că anticipez eu, fără a mă hazarda gratuit, vor mai fi şi altele. Măcar una, sigur. Pentru că material este destul, iar Alina toarnă-n forme literare şi cotidian şi imaginar şi analitic şi filosofic orice posibila sursa inspiraţională. Şi să nu uit, pe Alina o găsiţi în blogosferă aici.

Advertisements

3 thoughts on “De ce nu-mi găsesc pe cineva de Alina Grozea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s