da?

valtorile suferintelor ce deapana-n toiul lor
cruzimea durerilor de ne-ndurat
si umanitatea ce cu descumpanire te priveste
verde-n fata si cu ochii vitregiti de negi
parca-ti rosteste netagaduite vorbe
atarnand greutatile-mpovaratoarelui suflet
ce-l tari dupa tine far-a sti nici tu nici el
de ce; ei bine da, toate-astea vin sa te declare
invingatorul luptei pentru existenta
far-a sti daca vrei sa mai fii-ti asterni moale
lauda ce te-nmoaie din obscura ta-nfatisare
cu care priveai odata tare si direct orice te privea.
si-asa nu stii nici cum e, nici cum ramane pe mai tarziu
ori daca va mai fi vreunul. ‘ti-aduci aminte si ca
si-alta data erai incert in privinta zilei de maine
si doar somnul in locul hranei digerate
te facea sa nu existi pe moment
ca sa existi totusi mai incolo. curios erai cum se facea asta
chiar de-a doua zi de dimineata, dar uitai repede
pentru ca memoria nu tine minte esentialul
decat doar atunci cand nu-si propune.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.