‘ncet

cu ceva cornite-ntre urechile-atarnand si cu frunte-asudata-n soarele molcom doborand ca bila popicele de la distanta capetele neacoperite, uitate-asa ori voit asumate cu superficialitatea ce vitregit se-nrudeste pe alocuri cu cine-mai-stie parte-a posibilitatilor nultiple ce concura prin aranjamente-n diferite combinatii reveland evidente tragice. umbrele cad abia dupa ce cortina sufletului s-a tras pentru-mpovaratii imaginii mascande

gustar(e)

umeri ce se lasa usor mangaiati de soaptele buzelor pline de dor asteptate arzand sa piste brusc trezind valtoarea ce-mbib-apoi mireasma tumulturilor asteptate. foarfecele tunsorilor cu trepte ce-mprastie pletele pe jos, eterna deziluzie a cresterii s-acumularilor sortite reducerii tembele-n motivarea recurentelor cu care soarta joaca hora umilintelor celor ce-si parasesc credinta si lasa valul sa

tresalt

noua sculptura frumos lucrata de mama natura am descoperit astazi la pranz pe-un peron de gara sigura pe ea nu doar parea exotica ce ochii putin-i deschidea venita de undeva de unde cu greu soarele mai rasare ori abia se mai distinge dupa asta cand ceru-i mereu plumburiu. asa cum si eu si tu si

optiuni

pleuri lancede ce vin sa-nghete sangele-n vine de neconsistenta oxigenului ajuns acolo unde trebuia sa fi ajuns, fac sa fie moarte chiar langa viata diseminata-n fel si chip, aproape. scalpuri fara de coji evidente pe toata suprafata tin d-exceptia ce nu mai confirma nimic nici macar atunci cand hazardu-i tot ce se poate intampla, mai

da?

valtorile suferintelor ce deapana-n toiul lor cruzimea durerilor de ne-ndurat si umanitatea ce cu descumpanire te priveste verde-n fata si cu ochii vitregiti de negi parca-ti rosteste netagaduite vorbe atarnand greutatile-mpovaratoarelui suflet ce-l tari dupa tine far-a sti nici tu nici el de ce; ei bine da, toate-astea vin sa te declare invingatorul luptei pentru