intuneric l-amiaz’ (i)

vifor de codru-mbatranit de vreme
potrivnica florei si faunei deopotriva
te-afecteaza lupule si floareo
caci te culca inainte sa fi apucat
sa stingi lumina-naltului templu
in care te rogi adesea haulind
sa-ti mai cada-n plasa puii
celor ce te urmaresc de undeva
de sus. stancile funebre-n pietrele
pe care le arunca-n fala nemuririii
macina curajul afisarii fara teama
ochii zgribuliti si-urechile rasfrante
de nefirescul intamplarii-arunca
totul in zabava. s-o tagada larma
zace-n flora neiesita-n zorii fricii
la lumina udaturii ce de sus
se-arunca ganduri rele sa le puna
tuturor acelora ce s-adapa rar.

Advertisements

hula (i)

nici ranchiuna nu te scoate
din tatanii-n care-ascunzi
o matahala fara grai
si suflet de purice

daramite o paine, da
mai o paine
sa-mbuci cand gura
nu te lasa s-o minti

citind si-uitandu-te
pe fereastra!
bate-n lemn si ia
s-un cui sa-l bati

cu degetele mainilor
incapabile sa tina
altceva in ele decat
epava ruginii multului

ce te-a descris.
te duci, nu vei mai fi
curata-se-va tot
si nimic nu va ramane…

epitaf

gargariseste pentru cine vrea s-auda
n-are decat sa se umple de mizerie
caci din gura ta spurcata n-are ce
altceva ca sa mai iasa. inchide-o
mai bine si asa te rog s-o lasi
in preajma mea. ce faci alaturi de altii
putin imi pasa. ma las-acum
si du-te unde-oi sti cu bine
nu-ti doresc rau si-ar fi frumos
nici ranchiuna sa nu-mi porti.
elibereaza-ma de turnura unde
aderi de-o buna perioada, fara
ca sa te mai recunosc in ea.
strain deci mi-esti si-asta-i
irevocabil am taria s-o afirm
indiferent de cum o iei.
ai mai luat-o eronat si-n alte
dati, asa ca nu ma mira
s-o repeti iarasi. evident
tacuta mintea-mi nu vrea
sa te-auda sporovaind
iar aceleasi lucruri fata
de care stii cum ma raportez.
n-avem decat un suflet fiecare
daca-l descoperim si-l simtim
nu e cazul sa ne mai mintim
si prin urmare e destul cred
loc sub soare, descopera-l!

fantasma (i)

catifele de arama te-nfasoara
ca dungile de pe tigru
si-nspre cer se-nalta sfoara
de care-atarna sumbru
solitudinea calmitatii unanime
frontispiciu-al bunavointei
ramase fara obiect de sacrificiu
orificiu sec umplut ca un oficiu
unde functionari cu doua clase
iti spun neintelegand nimic
sa compleCtezi hartia aia
dupa exemplul indicat cu degetu
precum lovitura de copita
a salbaticilor armasari
ce nu se lasa prea usor domesticiti.
esti parfum de seara
inaltat la varf de ora
cand viata-ncepe sa se retraga
de pe firmament treptat
insidios reconfortant nocturn
alungi gestul taciturn
prin care zapuseala noptii
obisnuiam s-alung in somn
prelung si fara alte filme
colorate sau monocrome

cascade (i)

dobandeste-mi nemurirea
ia-o! viata mea ti-o las
urc-o pe culmile trairii
s-apoi poti cu pas

de soapta-ncet s-adulmeci
cazatura-n care-o lasi
sa-ajunga-n necunoscute
oprelisti ale ratiunii

pana mai ieri obstacole
in calea tuturor fericirilor
ce ne-ar cuprinde brusc
pe toti deodata, laolalta

captivii marii micimi
a carnii-ncercate
de restrictii si ierburi
care-afuma-n foc

capete s-orizonturi
departate evident
lacune-n noaptea
vietii subrezinde