intuneric l-amiaz’ (i)

vifor de codru-mbatranit de vreme potrivnica florei si faunei deopotriva te-afecteaza lupule si floareo caci te culca inainte sa fi apucat sa stingi lumina-naltului templu in care te rogi adesea haulind sa-ti mai cada-n plasa puii celor ce te urmaresc de undeva de sus. stancile funebre-n pietrele pe care le arunca-n fala nemuririii macina curajul

hula (i)

nici ranchiuna nu te scoate din tatanii-n care-ascunzi o matahala fara grai si suflet de purice daramite o paine, da mai o paine sa-mbuci cand gura nu te lasa s-o minti citind si-uitandu-te pe fereastra! bate-n lemn si ia s-un cui sa-l bati cu degetele mainilor incapabile sa tina altceva in ele decat epava ruginii

epitaf

gargariseste pentru cine vrea s-auda n-are decat sa se umple de mizerie caci din gura ta spurcata n-are ce altceva ca sa mai iasa. inchide-o mai bine si asa te rog s-o lasi in preajma mea. ce faci alaturi de altii putin imi pasa. ma las-acum si du-te unde-oi sti cu bine nu-ti doresc rau

fantasma (i)

catifele de arama te-nfasoara ca dungile de pe tigru si-nspre cer se-nalta sfoara de care-atarna sumbru solitudinea calmitatii unanime frontispiciu-al bunavointei ramase fara obiect de sacrificiu orificiu sec umplut ca un oficiu unde functionari cu doua clase iti spun neintelegand nimic sa compleCtezi hartia aia dupa exemplul indicat cu degetu precum lovitura de copita a

cascade (i)

dobandeste-mi nemurirea ia-o! viata mea ti-o las urc-o pe culmile trairii s-apoi poti cu pas de soapta-ncet s-adulmeci cazatura-n care-o lasi sa-ajunga-n necunoscute oprelisti ale ratiunii pana mai ieri obstacole in calea tuturor fericirilor ce ne-ar cuprinde brusc pe toti deodata, laolalta captivii marii micimi a carnii-ncercate de restrictii si ierburi care-afuma-n foc capete s-orizonturi