nu-i

si de-atunci de prin razor
cu zabava-ncetai sa te strecori
pan-acolo in depou
sa vezi ce-i tren, metrou

ce ne-alunga noua noaptea
neodihna mult blamata
dupa care tindem ziua
inca de cum cade roua

jinduit fular sa-ti lasi
la gat cand o ploua
mama, sa fii punctual
caci vremea nu te iarta

si de hapciu te-ai saturat!
xilofon acorda-n aer
sunete fara vreo ancora
disipa sus in cer

linistea ce ne combate
in interior ne lasa
ca dup-o avalansa
tematori si cam neoame’

Advertisements

hotar

lipsite de-orice fel de griji
spume pline de aer
tin captiva piatra grea
a neputintei unui alfabet

de a fi transpus in grai
prinsoarea ce tine dur
sclavele acelui contur
unde infinite cercuri

de-un alb pur si inocent
transcend organicul
incandescent si impur
de pulberea de praf

comun al maniei
atomilor ce nu s-asaza
potrivit ca niste bucati
cu excrescente

astupand cavitati
spatiile goale unde
se-aduna murdaria
spalata de sapun.

Euro 2012, finala: Spania-Italia

Si cum nu doream sa se fi intamplat, anume ca si ultimul meci eliminatoriu (ar fi fost al treilea la rand) inaintea finalei  sa nu fi consemnat pe durata celor 90 de minute regulamentare marcarea macar a unui gol,a sa s-a intamplat. In a doua semifinala nu s-a mai intamplat ca in cazul ultimului sfert de finala (Italia-Anglia) si a priemi semifinale (Spania-Portugalia), Italia reusind la capatul unei devotiuni ce nu a tinut cont de efortul depus sa contracareze echipa care statea cel mai bine la punctajul acumulat la turneu, Germania. A fost un recital al tanarului italian de culoare, poreclit si Super Mario (Balotelli), care pe cat de dificil este din punct de vedere ce excede planului sportiv, atat la echipa de club unde acum evolueaza (campioana en titre a Angliei, Manchester city), cat si la nationala, a reusit prin dubla din prima repriza sa asigure pana inspre finalul partidei suficienta distanta cuantificabila in goluri, in asa fel incat Scuadra azzura sa nu mai poata fi ajunsa din urma pe tabela de marcaj de rivala din a doua semifinala a turneului, jucata aseara la Varsovia.

A fost poate, daca finala nu o va fi contrazicand cu o alta partida unde expresia daruirii si a fazelor de joc va fi la cote mai inalte, cel mai frumos meci de la acest turneu final. Jucatorul partidei nu a fost desemnat super Mario, prolificul in meciul de aseara, ci creierul si finul tehnician din teren de la mijlocul terenului, Andrea Pirlo, acel mijlocas plpetos ce a inscris in poata lui Joe Hart in sfertul de finala cu o scarita teribila. Asadar, nemtii pleaca acasa, cu regretul spectatorilor din tribune ce pe alocuri au varsat lacrimi cu adevarat si al cancelarei lor Angela Merkel, ce n-a mai fost surprinsa de camerele transmisiei live a partidei, la niciuna dintre multele incursiuni ale camerelor de filmat prin diversitatea cromatico-vestimentara, etnico-sonora a tribunelor stadionului unde Legia Varsovia are cei mai temuti ultrasi printre sustinatorii de echipe de fotbal din Polonia.

Ce a mai surprins, in mod cu totul neplacut la aceasta editie a turneului final, iar asta pentru ca a fost si aseara o problema vizibila ce s-a intalnit la majoritatea stadioanelor cu care polonia a reprezentat partea ei de gazduire a campionatului organizat in tandem cu Ucraina, iarba poloneza foarte-foarte alunecoasa. De plouat a plouat peste tot la acest campionat, in Ucraina stadioanele care nu prezentau acoperis retractabil insa au fost unele pe care cel putin curios, jucatorii au stat mult mai bine in ghete si in picioare decat pe arenele din Polonia. Asta un minus, din ce s-a vazut de la televizor, de la aceasta editie a campionatului acesta european de fotbal, pentru co-organizatorii.

Duminica seara, marea finala Spania-Italia, pe stadionul lui Dynamo Kiev fluierata de politistul britanic Howard Web. Istorie, traditii, statistici anulate la startul meciului, caci nu-i asa, prognozele anterioare, 2-0 e un scor periculos mereu, de-asta e frumos si cel mai indicat fiecare meci sa se urmareasca atunci si nu sa se anticipeze scoruri, pentru ca nicio partida nu seamana cu alta, totul depinzand de multi alti factori fotbalistici: oboseala acumulata, cumulul de cartonase si prin urmare  accidentarile suferite inaintea finalei.

Pana una-alta, sa castige titlul de campioana cine va juca mai bine duminica seara.

Euro 2012, a doua semifinala

Dupa a doua remiza alba consemnata de casele de pariuri (spre ciuda suficient de multor pasionati ce si-au vazut naruite sperantele de a-si fi intregit de ceva beri reci bugetul estival de ocazie) si de analele istoriei fotbalului international, cand aseara in prima semifinala Spania si Portugalia au necesitat loteria penaltyurilor pentru a se putea detasa una dintre ele in marea finala de duminica seara, pare-se ca tenta in fazele eliminatorii ale europeanului polono-ucrainean e aceea de a tanji dupa glorie, dar dca se poate fara alergatura prea mare.

Nici in ultimul sfert de finala Italiei si Angliei nu le-au fost de-ajuns 120 de minute pentru a se fi invins una pe cealalta, iar cum rezultatul nul consemnat la fluierul de start al partidei s-a inregistrat si la finalul ei, penaltyurile au decis sa aprobe nationala cu initiativa mai vadit exprimata de-a lungul intregii partide si sa pedepseasca in consecinta pe cei ce s-au opus cursivitatii unui joc frumos care atenteaza si la poarta adversa.

 Asadar asta seara se decide a doua finalista ce va acompania Spania duminica seara in finala de la Kiev. De va fi Germania, se va repeta jocul final de acum 4 ani, cand sortii au decis Spania incunarea campioanei continentale. De va fi Italia, vom asista la o partida unde nationalele a doua campionate considerate in limita ultimilor 15 ani cele mai bune din lume vad doua stiluri de a practica acest sport. Primii, ibericii descriu acum o curba descendenta a unei portiuni in care stilul de joc coroborat cu antrenorul experimentat si cu o generatie suficient de matura si experimentata a expus pe firmament ce a plamadit fiecare mare echipa a Spaniei la clubul din Madrid si Barcelona. Ceilalti, italienii sunt artizanii unui joc defensiv-scoala ce se mai filtreaza prin fiecare generatie care-l joaca putin cate putin, fara a divaga prea mult de la unsoarea de uzina, care facuse sistemul sa mearga ceas. Italienii de acum au ajuns in turneu cu capul calendar facut de presa din peninsula care pe plan sportiv a asaltat fotbalistii, antrenorii si fanii tifosi cu acel calciopoli, unde fotbalului i se revela latura sa urata, murdara, daca vreti.

Germanii sunt oarecum pe val, invingand in toate meciurile de la campionat, detinand o generatie de jucatori experimentati la varf prin nivelul ridicat de fotbal ce-l joaca si la echipele lor de club jucatorii ce alcatuiesc selectionata. Si cu tote acestea tineretea acestei nationale experimentate pare a nu fi deformat din gaoace, efortul selectionerului de a fi realizat cu tineri muncitori, succese viitoare. Nu, pare-se ca a fost o calire necesara, iar media de varsta coborata a echipei in comparatie cu experienta acumulata in numarul de selectii la nivel de lot de titulari nu ne face decat sa apreciem curajul si inspiratia creierelor germane.

Iar peste nu foarte mult timp sa vedem la lucru doua stiluri diferite, doua scoli cu un fotba; a carui istorie, de o parte si de cealalta a liniei de mijloc a adus fiecareia in parte faima si prestigiu international la un moment dat. Sa vedem ce va fi asta seara. Succes fotbalului, de la care asteptam ceva mai mult decat ne-a aratat ca acum nu poate mai mult campioana mondiala si europeana en titre.

euforie (i)

si secatuit de visuri
ce-mi umpleau odata
grijile nocturnei odihne
m-apropii tot mai tare

de solitudinea ingenua
ce-alege-n tropot lin
urmasii ce-o conduc
sa fie hotararea ferma

asumata-n vietuire
cu-a sufletului limpezime
pur si neinfluentat
nici de pornire cu foc

din flacara inimii
inrosite-n floarea necoapta
si nici de nepasarea
rece din calmul ratiunii

si ce-i mai frumos
in pasii lasati sa curga
in voie pe cararile
astea-i convingere deplina.