cu frunza-ntre buze
incercat-am stingher
ingenuncheat din colt
s-apas rutina dens
si neiesind niciun sunet
care sa m-aduca-n prag
desprinderea de sol
sa-mi inlesneasca
trei boabe de seminte
am spart s-oriunde
sa fi cazut, margini
necuprinsu’ n-are
asa ca-n rastimpuri
seci in brate te cuprind
si tampla-mi zvacneste
puternic ma aprind
alinarea-mi rasuna
levitarea-mi posibila
ochii-mi deschide
fara granite…
give a little bit more 
“trei boabe de seminte
am spart s-oriunde
sa fi cazut, margini
necuprinsu’ n-are”
Frumos scris, asa e, oricat am vrea nu putem cuprinde necuprinsul.
🙂
foarte frumos!!!
multumesc. 🙂 weekend calm si respirabil! 🙂
visezi la zbor? şi eu. tare mi-ar plăcea să levităm măcar din cînd în cînd…
Frumoasa desprinderea ta – e o minunata lansare dincolo de granite…
multumesc de apreciere. 🙂
Sa levitam zic 😀 Week-end senin!
pai da. multam fain!
din prima sămânţă
a ieşit zâmbetul meu
când mă întrebam
de ce mama naibii să am nevoie de trei seminţe,
numai una nu-i suficientă?
numai una, s-o iau
şi s-o fac sămânţa adevărului absolut.
şi-atunci mi-a părut rău că am gândit asta,
şi-am mers să văd ce se-ntâmplase cu a doua sămânţă,
s-o ud,
s-o feresc de dăuntori,
dar când să…,
au răsărit nişte braţe ca pentru necuprinsul celei de-a treia
unde sta să crească un poem uleios! :))
🙂 pai da. din 3 macar una sa rodeasca.
si, certo! 🙂
Si eu am zburat printre cele 12 cuvinte ca un pescarus! Sa zburam in continuare! 🙂 Zbor lin!
multam fain. si tie la fel. zburam-zburam! 🙂