‘n-acele clipe cand
mi-eram complet straina
un tropot auzeam mereu
si nu stiam de-s eu
oare cea care-o scara
asteptam sa urc
dar boala ma cadea
nici eu nu stateam drept
s-ar fi fost poate nedrept
cu-asa niste aburi
pe la urechi sa cred
in simplele salutari
ale vietii galopand
in slava goanei
dup-eficienta
morbida stare
in pamant ma las
acum purtata
afar-a plouat
urc si eu treapta
give a little bit more 
în slavă, goană după eficienţă şi la tine, văz! 🙂
🙂
urcam, urcam
amin.
La cât mai multe!
noime da in zile limitate. de acord. caci fara, numarul nu conteaza.
urcare lina! :))
meritata si cu sudori, da. 🙂