garbovirea-nceata ustura
in timp pe cel ce-o are
cand stie foarte bine
ca n-a vrut-o dar indura
acum periplul stationarii
cand ar fi trebuit s-actioneze
dar neavand motiv si unde
ce-a ales omu-acum se vede
si doare, da doare nu doar
spatele ce nu mai poate
sa ridice cum o facea odata
ci si suferinta mintii
ce nu poate s-accepte
ca nu din neputinta
bolnav ajunge omul
din nechibzuinta
altora de care-acum
se vede ca depinde
si-ncercat greu afla
cum e-n final de drum.
frunze-s inca verzi
nu departe de noi
in pomii ce se zbat
sa nu ramana goi
caci vantul, da vantul
se-nteteste uneori
si din pomi coboara
multe frunze laolalta
parasind coroane-ntregi
de sus si pana jos
in crangurile vailor
din muntii dezgoliti
de seurile ce-ascunse
mii si mii de ani
fac prinsoare-acum
pentru cei care se bat
sa le unga pe painea
din cerealele sintetice
din vestul salbaticit
de minte, trup si vreme
dorurile-ncercate-n noapte
nelalocul lor vara tarziu
vin si trec inspre mai zi
siroind pe spate ape
de osanda lor asuda
orisicine-i nedormit
la timpul cand odihna
isi cere din plin somnic.
fluturandu-si zornaitorii
diminetile cu roua-nspumata
a ierbii prospat cosita
cad pe capete, ca leii
s-orisicare-ar fi motivul
pentru care ti-ai ales
sa fii cea care-i imun
intemperiilor vremii ches
sa dai din pozitia avuta
oricand fara vreo scama
si poate-asa-n deruta
vei fi acea femeie-doamna
ce dama la origini
ajunge pe culmi sa urce
rupand ai rozelor spini
numai sa se descurce
fara nicio bariera
in cale-ascensiunii
celei din terta era
a fagaduitei lumi
ostracism si ingamfare
pretutindeni vei gasi
orisiunde-ar fi sa pleci
sa stii cand vei trai-o
ca roata se-nvarte
cateodata chiar de tot
si ce-a fost inca revine
doar ca mai incolo
fata de acum. si nici
sa nu te-ncrezi in ele
cauzele ce vor face-atunci
ca sa revezi candva clipele
cand odinioara faceai
ce face oricine-i copil
in varst-aceea care-i
singura fara vreo vin’
