sec(era)

coasa taie iarba umeda de roua sau cand ploua usor cade brazda ascutita bine inainte lama trece printre fire si lin le lasa culcate pe pamant. vin si zile cand in soare roua si apa de ploaie se usuca si ramane fanul, capita de paie.

(p)ori

evadare spre ape care-ncet nu prea ci prea iute se lasa in haul cascat de pe stancile-nalte unde soarele arde orice fir de iarba incapatanat sa creada ca poate conduce o batalie cu soarele care arde c-o lupa de-acolo de sus de parc’ar praji iar seceta rocii si piatra o seaca de taria cu care

(aci)clic

lemne se-aduna din timp se transforma-n foc si coli ce scriu apoi istoria schimbarii mobilele anima casele vopselele coloreaza habitatul cuibului usile mascheaza ce se vede doar din interior. lumina difuza alunga umbre ce se propaga mai departe unde pe pereti fantome conspira in penumbra serii combustia interna arde toxine somnul calmeaza. ps: e bine…

celtius

condoru-n cer se-ascunde printre norii-ncercanati de vanataile facute de ploi si piloti ce cu-ale lor pasaroaie metalice taie zarea in multe parti odata cand in cer navigheaza ca pestii prin apa calul pe campii joaca unor copii in gradina de la tara sub pomul unde se-ascund de ploile-ncepute instantaneu si de soarele dogoritor din cabana

efect

vita se-agata de-araci c-al fasolei vrej cocotat inspre azur cu-al sau neutru gri pe alocuri derutant in ce priveste ochianul ce-l arunci inocent nu inspirat spre-naltul ce te-nteapa in privire-ti cerne lacrima de apa si de zeama alene strecurata pe nasuc si pe buze amar din pelinul cauzat doar de-o lumina.