pisces

de pe stanca cea semeata
inspre-al marii necuprins
s-arunca-n spuma creata
iscata de un rug nestins

ce din el invaluia
apa multa ce-l umplea
peste tot de cochilii
pana ce copii

avea treptat in minte
in garla se scaldau
nimeni nu stia sa-noate
in apa adanca hau

si din ea el singur
reusi-mpins acolo
de fratii sai desigur
s-ajunga la mal, viu

si mai puternic
ca ei toti cei lasi
si acum in intuneric
privea alti copilasi

din ochii inundati
de lacrimi zvarcolite
izbucneau acu-nmiite
priviri pline de sperante

cand lacrimile-i cad
ca apele unei cascade
fata i se-ncrunta
sangele-i apasa-n tampla

nu se lasa si mai crede
ca va fi si alt bine
pentru el si cine-l purcede
la drum insotitor sa-i fie.

de pe frunte sudoarea-i pica
inspre nas si gura
la ceas tarziu inspre seara
el cade-ntr-o ruga

aplecat inspre pamantul
pe care rar l-a simtit
sub picioare si sfantul
umar pe care-a bocit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s