dialog(uri)

– Manca ma umflatule, ca atata stii, bagi in tine ca spartu’ si de crapat ma miri cum de nu reusesti!

Se vede bine treaba, de la o posta chiar, nu musai de la distanta celor doua banci de unde surprindeam faza, pitica, adica fata ce insotea barbatul care mesteca atunci intruna, ar fi vrut si ea, macar putina atentie, nu si o musca de ce apucase celalalt deja sa digere…

Telefonu’ scos cu greu din geanta ce continea, pe cat era de ea de miniona cea ce-o purta, o gramada de lucruri, ma rog inutile deplasarii in mijlocul de transport in comun si posibil destinatiei unde ea va fi coborat, i-a fost, pret de jumatate de alta statie substitutul atentiei proiectate spre ceva diferit de mancaul pe care nu precupetea a-l face din gura cu oua si cu otet…

La cat de scumpe-s acum ouale, sa vezi cand si-o da seama de paguba, cum face individa! – asa gandeam de la departarea insuficient de protectoare urechilor care adulmecau scenele domestico-salbatice dintre cei doi.

– Alo, da, da ma’ Stamate hai incoa’ si vezi ca io cobor la urmatoarea…

– Incoa’ unde, tu?

– Auzi ba mancaule, care-i statia urmatoare, stii?

– mmmmmmmhm

– Pe bip* matii, ca-n afar’ de golit pungi si cutii cu de-ale gurii si umplut apoi wc-urile, mai stii altceva?

– Nu stiu, ba, o fi aproape de tine, ca eu inspre capat merg, iar tu fata de capat esti la o statie distanta, istetule…

Advertisements

pareri

you found me when no one else was looking…

fredona tipa cu castile crescute parca in urechile, usor evazate de la ticul ce cu o frecventa inbordabila oricui o facea sa-si tot aseze putinele fire crescute ce-i faceau altfel capul sa arate mai matur…

cuibarita in cartea mica, de-ncapea in buzunarul de la gecuta de fas purtata scolareste, isi ascundea de ochii cartitori, adesea inconvenabili pe scara larga, privirea suava, ascunzand timiditatea varstei cand forma contine mai mult decat poate structura pregatita pana atunci sa duca…

–  pot sede si eu aici, maica?

tipa, se vede bine treaba, aude dincolo de urechi si functiile inestetice ale acestora, dar gandind la ce-ar gandi multimea in a carei priviri, nu doar ca pare, dar si este si fiind timida se pierde, nu doar cu firea, dar incet-incet cu totul, na, nu mai poate fi ea si gata! e, cum sa fie ea, cand si fara a fi fost altcineva langa ea, tot sub implulsul interior depasind limitele de avarie era?

– uite, maica ce bine ma tiu picioarele cand stau jos, ca sculata pic cand se misca de colo-colo, mai pune si frana!

– da’ ce stai fato asa retrasa, ti-e frica, ori daca ti-e frig de ti-ai astupat urechile, de ce nu-ti inchei hainuta aia?

aderare

si scai se prinsera

toti de cum sta treaba

roata face sa mearga roaba

si mortaru’ se-ntareste seara

 

caci croiala nu fu potrivita 

 intocmai cu dimensiunile

celui ce-o va purta

stramtorat doar de ciupiturile

 

incomode, se-ntelege evident

in acele locuri unde se crede

omul a fi mai dezinvolt

in miscare, imposibil ca se vede

 

apoi ce haina tinea-nauntru

si placut poate ca nu e nici

privirii si nici starii de lucru

in care stapanul stramtorici

 

nevoit sa suporte

merge mai departe

reclama si se cheama

doar o alta zeama

 

ce se varsa dintr-un vas

fara de forma continand

vag definit pana si unui nas

deprins si-n de toate expertizand. 

Viata secreta a albinelor

Inceputa lecturarea de ceva vreme, neterminata la timp din cauze motivate, dar finalizata acum, va redau impresiile mele. Multumesc intai de toate, Mihaelei Anghel.

Un nume cu o taina nedeslusita intrutotul, e firesc sa scrie si sa poarte in scrierile sale misterul…

Viata secreta a albinelor e povestea infiripata in perioada anilor de dupa razboaiele mondiale, cand prin anii ’60 ai secolului deja trecut, undeva in statul nord-american Carolina de sud o fetita pe nume Lily Owens isi traieste drama…

Rod al unei conjuncturi numita initial iubire, Lily isi ucide accidental mama, revenita la ferma tatalui fetitei, pentru a o lua alaturi de ea, in locul unde statuse mai bine de trei luni departe de T Ray Owens.

Pe atunci avea doar 4 ani, cand in acea zi de vara, Lily ridica pistolul de pe jos, in vreme ce mama si tatal ei se certau, ea venind inapoi pentru a o recupera si pe micuta, el aruncandu-i bagajul si hainele pentru a o retine…

Ajunsa apoi  pe urmele mamei sale, alaturi de Rosaleen, doica de culoare ce o insoteste, Lily e decisa a o rupe definitiv cu cel ce obsesiv ii repetase ca mama ei i-a parasit pe ea si pe el si asta pentru ca fata are o alta imagine conturata despre mama ei.

Intr-o dimineata, Lily o insoteste pe Rosaleen in Sylvain, oraselul unde locuiau, pentru a dobandi drept de vot si doica, intrucat pana atunci populatia de culoare nu avea acest drept. Doar ca pana sa ajunga unde-si propusese, doica ajunge alaturi de fata, mai intai la politie sub acuzatia de a fi tulburat linistea publica si lovit un alb, de acolo la spital si de acolo fix unde ar fi trebuit direct sa fi ajuns Lily!

Batuta de politist si de reclamantul alb, Rosaleen ajunge in spital, tot incatusata, de unde o scapa ingenios Lily… Apoi ambele fac autostopul si o camioneta cu pepeni le ia pana la intrarea in Tiburon. Cu 2 pepeni de merinde lasati de soferul amabil, cele doua petrec noaptea sub clar de luna, se imbaiaza in lacul din apropiere si adorm tot in aer liber in loc mai ferit de umbra unor copaci. Apoi in zori merg in orasel, intreaba la primul magazin unde se afla doamna care creste albinele care dau mierea de-o avea si omul expusa la raft, a carei eticheta avea imprimata inegalabila amintire vie a fecioarei Maria negre de pe icoana fostei sale mame. Pe spatele careia scria Tiburon, Carolina de sud.

Ajunse acasa la August Boatright, Lily si Rosaleen se prezinta ca fiind altcineva, aflate doar in trecere spre matusa fetei care-i va trimite bani dupa ce se va face bine iesind din spital…

Dupa nume, August o recunoaste, caci asa cum vom afla, atat cititorii, cat si Lily inspre finalul cartii, ea a fost doica mamei copilei, Deborah. Tot acolo, la casa roz unde albinele dadeau mierea aceea speciala, fusese si mama lui Lily, cand da, dupa ce o nascuse pe micuta, avusese o depresie si nemultumita de viata alaturi de Terence Ray Owens, devenit altul decat cel pe care-l cunoscuse cand se decisese sa se marite si plecata de la ferma din Sylvain, ajunsese inapoi la doica ce-o crescuse mare…

Dupa trei luni in care slabita foarte mult la sosire, se mai redresase intre timp, realizand ca-si lasase fetita acolo, decisa a o recupera, pleaca inapoi la ferma lui T Ray. Nenorocul a facut ca pret de cateva clipe, timpul sa treaca altfel decat cum ar fi fost perfect scopului acesta, femeia sa fie ajunsa inainte de a pleca si cu copila din casa si din certuri, s-a iscat acea impuscatura si Lily, mica atunci, avea ulterior sa constate ca ea nu are mama…

In final, ajunsa la casa lui August si bine integrata in comunitatea surorilor negrese de acolo, in fapt a altor oameni cu scopuri si dorinte bune, nobile, indiferent de culoarea pielii pe care o poarta, fata va cunoaste adevarul crud al faptului ca a fost o ucigasa, accidental, dar a fost…

Durerea asta in schimb e dublata cand T Ray bate chiar la usa lui August… Si dupa ce e poftit inauntru, prezentandu-i-se situatia, Lily e snopita in bataie caci barbatul retraieste parca si el drama ruperii, parasirii si o vede in Lily pe Deborah, sotia lui moarta. In final i se declina pretentia ca fata sa-l insoteasca, intrucat August  si Lily sustin sus si tare faptul ca Lily e binevenita oricand si oricat in casa roz, caci e cuminte, ascultatoare si ajutorul ei de nadejde la cresterea albinelor face o miere buna. Lucru ce ii da si fetei un confort interior adecvat varstei sale si perspectivelor ce le poate redescoperi si aici, nu musai sa revina la ferma, unde nu vrea deloc sa se reintoarca…

Cu toate astea, cand sa plece T Ray in camioneta, fata fuge, deschide usa masinii intreband daca ea e ucigasa mamei ei, care-i parasise? Raspunsul stiut de-acum deja de la August, ca mama ei ii parasise si la revenire se intamplase accidental acel eveniment ce a dus la moartea prematura a mamei ei, veni ca un ciocan, lovitura, dezamagire fata de ce construct mental isi facuse fata despre cea care-i daduse viata. Dar asta doar pentru ca la varsta ei adolescentina nu concepea ca o mama sa-si abandoneze familia, pe care oricum admise sa o aiba dupa ce se maritase fiind deja inasarcinata.

Cu toate preconceptiile acuzatoare filiatrice, Lily va depasi faza de a fi fost ea resimtita ca un copil nedorit care se razbuna pe parintele cu pricina… ajungand in cele din urma la o liniste interioara apta si necesara ulterior pentru a descoperi simtamintele pure ale afectiunii si pasarii pentru persoana de sex opus alaturi de care-si face reciproc promisiuni…

siguranta

inc-o semiluna uitata undeva

pe sus, printre alte surate

luminand obosita vietate

ce-si odihneste in taina seva

 

sclipind pe inaltul celest

printre avioane cu-ale lor semnale

dau consemnul cel mai agale

celor costumati in pijamale

 

pregatiti iar si iar

sa vizioneze filmul

ce-i va bucura chiar

pana dincolo de destul…