Nu-s singur (3)

Alergare jumatate de ora, cu ultimul minut forcing!

Sac, coarda, manusi si-ajunge pe azi…

Doar vocea mentorului sau o auzea noaptea la somn si dimineata la trezire, chiar si dupa ce Marius Dumitru trecuse de faza sportului de performanta, unde activase pentru ca simtea ca asta-i facea bine, tatal lui pierdut in trecut simtea cae mereu cu el si-i dadea energii de a merge mereu mai departe…

Acum cand isi mai aducea aminte de toate acestea, proprietarul unui mic magazin de sport din oras  si arhitectul propriului destin, isi gasise dupa liceu si etapa de sportiv de competitii locul, cuibul si jumatatea langa care sa-si mareasca ulterior familia. Era si tata a doi copii, pereche, fata cu doi ani mai mare decat mezinul pasionat doar de animale si de calculatoare, fiind cea care era fratele mai mare…

Inscrisa devreme la karate, continuase mai apoi sa se dedice practicarii acestui sport, unul ce fortifica trupul, caleste vointa si mintea o face mai puternica in viata. Sotia lui e mereu cea care nu doar mama copiilor lor si sotie in fiecare zi pentru el, face ca echilibrul si armonia in casa lor sa dainuie. O jumatate pe care Marius o gasise, de fapt ea il descoperise pe el, atunci cand tineri amandoi, ea din sala il incuraja pe cel din ring. O data si-a luat inima in dinti si dupa ce primise decizia intr-un meci unde se dadusera pumni cu droaia, cu lacrimi in ochi de la lovituri si impactul emotional al ridicarii mainii sale de catre arbitrul partidei, o vazuse cu alti ochi pe cea care meci de meci il tot sustinuse dein primle randuri. Au iesit atunci la un suc si au devenit prieteni la catarama cum s-ar spune intre camarazii de arme si la putin timp dupa terminarea liceului, s-au logodit mutandu-se impreuna in apartamentul de la etajul al doilea unde verisoara lui Elena, fiica matusii Jeni o ingrijise pe mama lui…

Acum, Mioara este langa Costel, iar Denisa suportul general de care Marius avea nevoie.

final

Nu-s singur (2)

– Hai bai Marius, mai cu implicare, tata, da-i, arde-l si ridica mai repede stanga aia dupa ce dai…

– Mai bagi o coarda, doua perne si sparing 10 minute cu Hani!

– Auzi bai Marius ce sa zica ala despre tine ma, ca chiulangiii nu termina decat toamna clasa a zecea…

– Nimic nou, rezolv eu cu el, dupa ce intram  …

– Abel, Bungiu, Costa, Denisov, Dugala, Dumitru treceti pe randul de la perete si extemporal: fotosinteza, diviziunea mitotica si respiratia anaeroba.

 Si pe seara am antrenament, Clara, nu am sa pot veni la intalnire! isi tot repeta intruna tanarul ce se antrena in beciul blocului, dupa ce veni de la scoala. “Am de cumparat  mancare, de invatat pentru teza, antrenamentul…”

– Clara, draga mea, uite ce-am nimerit de bine azi cand am ajuns si eu la scoala dupa ce am revenit din turneu cu echipa, m-au luat profii in primire, deci chiar nu am cum sa vin, intelege-ma! ii spuse fara intrerupere si fara nicio introducere Marius fetei, dupa ce-si facu suficient curaj s-o sune.

– Bine, inteleg, dar fiica mea  nu e acasa…

– Atunci va rog frumos s-o anuntati, buna seara.

 Dumitru- 9, Nuha 3, Hizo 5…

Hani, treci pe la mine deseara, il luam pe Marius si mergem la bar, ca baietii…

In localul frecventat de insetata lume cititoare isi facura aparitia si antrenorul si cei doi elevi ai sai.

– Uite ce e, Marius, stiu situatia ta, te-am propus colegului meu de la CSS, maine vine la club, te invoiesc eu de la scoala, vei intra in pregatire, cazare, masa, scoala, pregatire la ei, ajunge liceu de oras, griji, navete, scoala, stres, gagici, situatie de domiciliu.

– Pai si cu mama ce-o sa fie?

– Stai ma linistit, am vorbit eu cu matusa ta din Germania, o trimite pe vara-ta care-i de meserie, sa se ocupe de ea, Jeni-i trimite doar banii ca sa stea cu ea si sa aiba amandoua de cheltuit pe mancare, dero, pastile, de-astea. E rezolvat, tu nu trebuie sa te mai gandesti la nimic altceva decat sport, scoala, pregatire de viitor, minte limpede, da?

Nu-s singur (1)

” I remember the time/ The time that we had/ I remember the things that/ Used to make you mad/ And I wish I could turn back the time/
Can I wish I wouldn’t cry every night”, fredona Marius in timp ce coborand rapid si complet neatent scarile blocului in care locuia… In plus, ducea pe umeri si cele doua covoare mari pe care cu batatorul de sarma in mana stanga se ducea sa le bata, apropiind brusc, usor brutal usa in urma sa pe care-o inchise si cu cheia dintr-o miscare la fel de precisa, iutita si rece.

– Mai usor mai baiete, ca scoli lumea! ii zise un vecin morocanos, intre doua varste grabindu-se prin preocuparile total iesite din uzul comportamental barbatesc regulat de ultima…

Marius se multumi doar sa-l ignore pe taica Gaita asta de om, ce se lega din gura de oricine si de orice, mai ceva ca o boala de omul sanatos tun. Iar cu o privire de om decis sa fie atent la ce incepuse deja sa faca iesind pe usa apartamentului sau ii lua aceluia maul si curajul de a mai carti si altceva, mai ales ca pe scara nu erau decat ei doi…

Se gandea Marius, care lume ba nene, ca dormi pana-ti bate musca la gura…?

De la etajul doi si pana la parter, avu timp asadar doar de o privire aruncata asa mai vanjos care elimina din start orice alt comentariu, plus o rotire voita a parea usor stangace, dar care-si atinse bine tinta cu o precizie, de-aia cum ziceau la televizor deunazi cand americanii atacau Irakul cu bombe “chirurgicala”, bombele ajungand in alte tari… Doar ca rotirea cu covoarele in carca a lui Marius avea darul de a-l face si la propriu pe vorbaretul ala sa-si tina cuvintele la loc pentru el, sau ma rog, pentru alta ocazie. Si zdrang una dupa cap intr-un sens, dublata apoi de celalalt capat al covorului situat pe umarul opus ce trebuia sa fie rotit astfel incat baiatul sa ia curba pe palier… Ghinionul guralivului ca el statea, mereu curios din fire si totdeauna enervand pe toata lumea, chiar in capatul culoarului?

– Iar nu tace Marius, mos Papagal? Spor la treaba, tata, hai ca acus cred ca am sa vin si eu, doar sa las cumparaturile si medicatia pentru a mea si vin.

– Sanatate, nea Cristi, mergeti ca si eu mai am ceva ture de facut, nu-s doar astea doua. Pe rand le fac pe toate.

La tricou dupa primele lovituri, baiatul lovea covoarele de parca ar fi fost saci, ori vreun oponent din ring. In carca ducea, la cei doar 16 ani povara de a fi nevoit sa fie pentru mama ei, singurul parinte pe care-l mai avea, si mama si tata. Cazuta intr-o depresie initial dupa ce sotul ei pierduse lupta cu viata, stingandu-se in mai putin de o luna de zile din cauza unei complicatii misterioase a infectiei de la unul dintre degetele mainii drepte in toamna trecuta la culesul viei de la tara, Mioara Dumitru, mama lui Marius lua acum pastile si avusese si doua internari deja la recomandarea specialistului pentru supravegherea mai buna la fata locului privind o eventuala evolutie a bolnavei si involutie a bolii.  Neputand uita mereu de ce are de indurat, el copil, adolescent, elev, devenise deja cel care nu mai are voie sa fie copil, elev intretinut, ci stalp.

– Hai ca va rezolv imediat! arunca imediat covorul pe bara, pe celalalt lasandu-l in picioare langa morisca din parcul din spatele blocurilor, unde locatarii obisnuiau sa-si duca astea la curatat. Si asta-i gura sparta ala, na ba!

Juma’ de ora cu drum dus-intors cred ca ajunge!

Cu aceleasi miscari rapide greu de inteles caci nu vadeau stangacie, baiatul intra inauntru, aseza rapid dar foarte usor jos, proptindu-le ridicate de perete covoarele batute, si curatate ca noi. Preocupat de timpul petrecut de cand inchisese usa apartamentului prima data, baiatul se descalta rapid  intrand in bucatarie si descoperi ca 25 de minute lipsise…

– Hei, ce faci, sunt eu Marius! Te uiti la televizor?

Cu privirea fixata asupra ecranului, neauzind intrebarea fiului sau, Mioara butona obsesiv telecomanda televizorului, cautand parca ceva anume…

– Da-mi mie, ia sa vedem ce-am pierdut noi pe-aici! Mai stii la ce te uitai cand am taiat-o eu cu covoarele?

– Nu stiu exact, era ceva cu animale…

– Asa zii, ia uite Animal Planet e plin de animale! Uita-te tu acum aici, chiar daca nu e emisiunea care era mai inainte sa-l muti pe altele, eu pun de micul dejun, bine? Imediat mancam, luam si pastilele, apoi continui sa mai facem curat, da?

– Ce pastile iei fiule?

– Eu iti dau tie pastilele pe care ti le-a  indicat medicul!

Deschise frigiderul si prepara micul dejun al campionilor: omleta cu salam, ceapa, branza, ardei, in 10 minute era gata si salata verde ce insotea portia fiecaruia de mancare. Costel, tatal lui Marius era cel cu gatitul pe weekend, de cand era baiatul tanc si tot de atunci obisnuise a retine expresia asta, pare-se acum aplicand-o chiar el.  Si nu doar ca o prepara, pe reteta, ci expresia incepuse s-o merite antrenandu-se la clubul unde-l trimise profesorul sau de sport de la liceul pe care-l frecventa.

beep

evident se poate zice

ca e concludent  pana la urma

ace brice si alte ilice

vor scapa o biata turma

 

ratacita printre toti si toate

vietatile curate si spurcate 

 adulmeca si de dulce

dara postul n-are cum duce.

 

caci timida vietate

tace si nimic pe gura

nu mai scoate

teama de lup indura

 

in tacere, frig si departare

nimic n-o mai intreama

rece sta si foarte tare

asteapta sunetul ce-o cheama

 

 

dragoste pierduta, sticla descoperita

– Daramite sa fi fost una mai ca lumea, decat serioasa si tot ajungea, isi spunea suparat foc pe viata ‘nea Ion Secuiu, tamplar. Cum ar fi putut el da timpul inapoi nu stia, doar un lucru il dorea mult-mult, fiinta aia sa-l lase in pace, sa-i poata iesi din minte, nu altfel. Impatimit al lucrului si deloc al timpului lasat de la sine sa treaca benevol in voia sortii, omului nu-i fu usoara deloc alegerea de-a o apuca pe ulita ce dadea inspre birtul din sat.  Ajuns la Ilie la crasma, comanda:

– Da vecine si mie de baut…

– Ce sa fie Ioane?

– Ce-ai p’acolea, eu stiu, vin, batu-l-ar norocu’!

– De cat sa fie, Ioane?

– Decat vin, e bine…

Frecandu-si mainile de bucurie brusc iscata, Ilie-si zise: “eh, las’ ca te fac si pe tine de bani!”

Toarna crasmarul in cana de lut o data, de doua ori, asteapta pana ce Ion citeste tot, sa scape de naduful ce-l aduse incoace. Ion grabit, nervos la culme, nu se asocie cu niciun vecin de pahar, sticla, sau cana, ci fierband de draci, dadea pe gat zicand mereu: “las’ ca ti fac io pi tinii”, a carei continuare chiar si cu bip-ul aferent, nu o redam aici, caci nu se cade a promova limbajul afectat de aburii bahici.

Georgeta, nevasta lui Ion, i acolo la strada astepta la ocazie s-o duca careva la oras, zise postasul ce-i aduse o scrisoare lui Ion.

“Iar pentru ca nu te mai iubesc deloc si mi-am luat cu mine cat imi trebuie, plec si uita-ma de tot, ca la tine nici moarta nu mai vin! Plec sa ma fac o lady!”