A vorbi despre acest poem inserat subtil şi artistic de Feodor Dostoievski în capodopera sa Fraţii Karamazov este o dovadă în plus a preţuirii pe care publicul a acordat-o scriitorului subteranelor umane. Poemul cu acest titlu Marele Închizitor apare în Fraţii Karamazov, fiind creaţia lui Ivan Karamazov, cel în care Dostoievski conturează tipologia intelectualului rus.

Poemul din Fraţii Karamazov a  fost analizat de mai mulţi autori ruşi printre care Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov şi Konstantin Leontiev. Abordarea textuală a lecturilor autorilor ruşi este una ce lasă primatul religiei neatins de vreo profană îndepărtare neavenită de la sensul originar dostoievskian.

Pentru cine nu e familiarizat cu discuţia despre pâine – anafură – hrană simbol al  întrupării mesianice, simbolizând celesta ridicare a omului din chingile materiei şi greutăţilor curente şi pâinea văzută doar ca simpla astâmpărare a necesităţii trupeşti (foamea), voi explica în cele ce urmează.

Ivan Karamazov scrie acel poem, tematizând cele două perspective ale cuvântului pâine, anume hrana pentru trup, dar şi anafura simbolizând întruparea mesianică, apropiind omul de mântuire, iniţiindu-l spre calea cea bună. Discuţia pe care o face Ivan Karamazov este proiectată în timpul genocidului catolicismului ce l-a reprezentat Inchiziţia, latura catolicismului spaniol reprezentat cel mai tare de crudul Torquemada.

Când Iisus Hristos se arată mulţimii pretinzând că a revenit pentru a doua oară pe pământ, omul de rând persecutat de Inchiziţie Îl reneagă pe mântuitor şi-l divinizează pe cardinal, căci doar acesta poate asigura hrana, pâinea ce-a de toate zilele omului persecutat. Cu frica în sân, omul uită de Dumnezeu şi singura preocupare e să-şi poată vedea traiul continuat de la o zi la alta, cum altfel fără de pâine?

Când singura dimensiune a vieţii devine limitarea la supravieţuire, orice ipotetică revelaţie divină nu mai e credibilă pentru omul încolţit de prelatul, uns al lui Dumnezeu, cum s-a receptat slujirea Domnului printre oamenii simpli.

Iar omul simplu, supus celui ce-l subjugă, terorizează, dar şi singurul ce-i poate acorda fârâmitura de pâine pentru a-şi inmuia buzele, reneagă pe Mesia şi-l înalţă pe cardinal. Căci atunci când Dumnezeu permite toate acestea, cel uns a-L sluji face ceea ce face, religia şi-a pierdut din sens, iar singura realitate accesibilă muritorilor rămâne cea în care viaţa, aşa subjugată cum e devine prioritară, mântuirea îndepărtându-se din interesul omului de rând.

Alegeţi şi citiţi, meditaţi, reflectaţi! Articolul participă la concurs, în etapa dedicată literaturii ruse!

Advertisements

Marele închizitor – DOSTOIEVSKI

4 thoughts on “Marele închizitor – DOSTOIEVSKI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s