Anna Karenina de Lev Tolstoi, sau viata dincolo de palpabil

akAnna Karenina e romanul de dragoste şi nu numai, despre care vreau să scriu aici. Pe lângă viaţa interioară, drama ce şi-o induce eroina Anna Karenina se dezvoltă şi ajunge la un moment dat, nu musai în finalul romanului, să se transforme în tragedie. De ce? Ei bine, drama interioară a femeii tinere preocupate mai mult decât poate că era firesc de ce spune lumea (prin vocile feminine ale reprezentantelor nobilimii şi aristocraţiei ruseşti de secol XVIII) legat de viaţă personală şi de cum e de bine când eşti în compania doamnelor şi domnişoarelor de rang înalt, e cheia acestei opere, una dintre ele. E drama tinerei ce trăieşte pentru iubire, dincolo de ceea ce viaţa reală îi oferă şi care se pare că nu o mulţumeşte îndeajuns.

De aceea va căuta să fie iubită în afara căminului conjugal şi a legământului oficializat şi răsplătit de căsătoria cu Alexandr prin copilul lor Serioja, pentru a se simţi iubită, aşa cum contesele şi prinţesele vremii punctau asta, iar ea obişnuită a companiei lor suferea din dragoste, căci în mariajul său nu simţea dorinţa intensă de a iubi şi mai ales a fi iubită! Soţul ei era ministrul agriculturii şi avea pe lângă activităţile acestea  solicitante şi un fel de a fi, ataşat şi vârstei sale mai înaintate, mai serios,  taciturn, fără a fi dezagreabil vreo clipă. Dar asta nu mai ajungea să mulţumească aşteptările Annei, o femeie ce-şi vrea iubită fiinţa şi iubirea de care e conştientă că vrea s-o ofere şi-n mariaj nu prea are cui, să-i fie cu patos răsplătită! Şi-i va fi o perioadă, de către contele ofiţer Alexei Vronsky.

Finalul ei ontologic e unul premeditat, e o adaptare a stilului tolstoian la drama bovariană flaubertiană unde acolo suicidul eroinei feminine ce trăieşte cu şi pentru amorul extraconjugal vine prin otrăvire, bând practic cupa succesului prin acea substanţă incompatibilă cu viaţa, Ema Bovary învinge totul, căci scapă de o viaţă în chin, tentaţia ei fiind mereu de a trăda convenţiile sociale pentru a alege calea iubirii împărtăşite în afara cadrului conjugal. Aici, Anna Karenina se strecoară sub roţile de tren când după ce călătorii coborâră acesta trebuia garat. O face pentru a fi mereu cu Alexei Vronsky, pe care tot la tren, acelaşi tren l-a cunoscut, e început şi final, tragic ce-i drept din dragoste! Simte aşa pentru ea, pe de o parte sacrificându-şi viaţa şi familia, în special pe fiul Serioja şi pe amantul ce pentru ea-şi părăseşte şi familie şi armată şi tot degeaba! Neputinţa de a mai continua într-o aşa stare de fapt, prinsă între atâtea dileme din care nu poate să iasă, alege să rămână prin finalul autoprovocat, şocant şi dureros, zdrobitor la propriu, în memoria celorlalţi, iar poate că gândul acesta a animat-o cel mai mult în ultimele clipe de viaţă pentru a săvârşi fapta prin care toate relele cauzate celor dragi să i se ierte şi să se refacă la nivel de percepţie în amintirile acestora.

E parcă o moralizare prin acest act suicidal, un gest pornit şi din raţiunea că neagreând şi nerecunoscând convenţiile societăţii în mijlocul căreia vieţuieşte şi-n care iubirea căutată disperat de ea în afara tiparelor maritale e imposibilă, recurge la a merge până la capătul vieţii şi dincolo de el, prematur şi cauzat prin decizie proprie nu de boală, nu de timp, pentru a fi undeva altundeva cu iubirea ei, aşa cum o doreşte ea, de aici, în societate-i incompatibilă cu totul! Şi da, societatea rămâne cu bazele ei fundamentate de etică şi moralăp, pentru cine recunoaşte autoritatea acestor convenţii sociale, căci ea, Anna am văzut că se răzvrăteşte împotriva lor!

Asta deoarece, romanul în sine comportă epica mai multor actori principali de-a lungul multelor capitole ale capodoperei tolstoiene. Despre ce doresc aici a puncta mai mult decât a vorbi despre eroina ce dă numele romanului, este povestea lui Constantin Levin, nobilul, antreprenorul, filosoful îmbunătăţirii randamentului muncii derulate de cei pe care-i are la dispoziţie (era înainte de abolirea iobăgiei) şi dorea excluderea ei şi angajarea acelor ţărani- gândire modernistă! Şi nu doar aceste atribute i se pot asocia lui, ci şi farmecul şi norocul de a fi dobândit în viaţă după îndelungi căutări şi zbateri răsplate ce au încununat eforturile sale cu vârf şi îndesat! Asta pentru că de numele său şi de evoluţia în roman se leagă şi numele unei fiinţe speciale pentru el, rămasă veşnic în inima sa şi asta nu fără un răspuns reciproc.

E vorba aici de a fi ajuns la o vârstă la care nu tocmai tânăr şi după firea sa a se fi pliat pe cerinţele domniţelor de rang nobil ar fi însemnat pe lângă o stângăcie mare şi o total inadecvată alegere, opusă, repet felului său de a fi. Şi cu toate acestea, e prietenul bun al lui Stiva, fratele Annei Karenina, nobil rus, un apropiat al balurilor şi anturajelor celor mai stimate, un iubăreţ nestăvilit de semnificaţia statului de soţ ţi tată a 4 copii frumoşi dăruiţi de femeia iubită: Dolly. În desele sale încercări de a-şi găsi jumătatea, după tradiţia vremurilor, Levin participase la baluri unde nu se simţea câtuşi de puţin în largul său. Şi totuşi, la unul dintre ele, o vede, o observă din multe reprezentante ale sexului frumos, chiar pe viitoarea sa pereche!

Încă o adolescentă neafirmată pe scena vieţii, decât ca fiica cea mai mică a prinţului Şcerbaţski, soră cu soţia lui Stiva, Dolly, Kitty aşa cum Levin o va numi alintat- Ekaterina Alexandrovna era atunci doar un copil cu înfăţisare de adult, dar un copil, ce nici el nu se simţea bine de tot încadrată în obişnuinţele acestea sociale pe care nu le înţelegea şi nici nu le agrea. Şi după căutări şi speranţe, timp în care drama bărbatului non-don juan se acutizează progresiv, finalmente Kitty cea pe care Levin o ceruse de soţie şi care-şi amânase răspunsul timp de 1 an, sperând a uita de Levin şi a fi observată de Alexei Vronsky – ofiţerul amant al Annei Karenina, drept o femeie demnă de concurat cu Anna, îi răspunde afirmativ celui ce-o ceruse, o iubise, aşteptase atâta timp şi depăşise durerea acestei amânări!

Dar nu oricum, ci într-un mod aparte, Tolstoi dând aici dovada vie a maturităţii sale scriitoriceşti îngemănând descrierea Annei Karenina cu fine detalii esenţiale despre vieţile altor actanţi ce au greutate în romanul de faţă. Un mic detaliu din acesta important e scena în care i se acceptă lui Levin propunerea venită împrospătat, unde Da-ul este mai deloc sonor, cât mutual, tacit, semiologic, căci da, semnele, grafia codată a unor litere pe una din mesele din hol, îi fac doar pe Kitty şi pe Constantin Levin părtaşi la trăirea, ceremonioasă în alte cazuri, a acestui eveniment important în cuplu. Şi iată cum: c.m.r. :c.n. a.î.n.s.n.a? Când mi-ai răspuns: cu neputinţă, asta însemna niciodată, sau numai atunci? şi unde Kitty scria drept răspuns: a.n.p.r.a.-atunci nu puteam răspunde altfel! Dar şterse repede asta şi finaliză:n.d.a.p.u.ş.i.c.c.a.fNumai dacă ai putea uita şi ierta ceea ce a fost!– drept răspuns la a lui întrebare ce suna: dar acum? – la care Levin răspunde simplu, serios, sincer: nu, n-am ce uita şi ierta, n-am încetat să te iubesc!Acum, despre Kitty, esenţiale pentru orice ochi profund ce lecturează sunt câteva din aspectele pe care le voi reda imediat!

Anume, dintr-o fetiţă, ajunsă la majorat, dar nedepăşind statutul de mezină în concepţia părinţilor ei, fiind şi singurul copil rămas acasă ei I se căuta un soţ cu care să fie de acord mai ales mama ei, căci tatăl i-ar fi dat girul lui Levin de prima data, ajunge să petreacă două săptămâni în staţiunile balneare germane Karlsbad şi Baden-Baden unde obişnuiţi erau nobilii ruşi a se întâlni cu omologii lor din vestul Europei spre a-şi primeni sănătatea. Ei bine, aici, Kitty devine femeie, caracter puternic, om tare de înger, căci vede durere în jur şi simte că vrea să ajute să aline durerile lumii. Iese în plan psihologic de sub influenţa mamei sale, mai ales când o cunoaşte aici pe însoţitoarea unei doamne Madame Stahl, o rusoaică  pe care prinţul Şcerbaţki, tatăl lui Kitty o cunoştea.

E vorba în fapt despre fiica adoptivă a femeii aceleia, care o purta după sine oriunde mergea neafişându-i identitatea pentru că nu era nobilă prin naştere! Bătrână şi neputând avea copii, la momentul când părinţii copilei au murit, adoptarea se cerea imperios, iar contesa nu a ezitat, dar nici nu i-a conferit copilei ce se numea Varenka un statut pe care-l merita! Cu toate acestea, tânăra o iubea şi ajuta mereu pe cea care-o adăpostea în casa ei, iar acest lucru odată întâlnind-o, Kitty i-a fost cea mai bună prietenă! Aici a devenit din copil alintat şi răsfăţat chiar, nelăsat să aleagă în viaţă ce doreşte să facă şi mai ales cu cine să fie pentru vieţuire mai departe de casa părinţilor, un om matur, în cuget, în simţiri şi devotată acestor deziderate nobile prin umanitate, ajutorarea celorlalţi ocupă mai departe un capitol vital în viaţa ei.

Aşa de pildă e şi episodul când, Kitty se ţine scai de viitorul soţ, Levin, după ce-şi dăduse acceptul de a-i deveni soţie, să vină alături de acesta la casa fratelui său mai mare aflat în suferinţă pe patul de moarte.Surprinsă plăcut, în camera de hotel unde zăcea de câteva zile Nikolai Levin, Kitty o descoperă pe una din prietenele pe care şi le făcuse la Baden-Baden, era Maria Nikolaevna cea care-l îngrijise în tot acest timp pe Nikolai. Curajul, stăpânirea de sine şi lupta ei însăşi cu moartea ce-l aştepta pe viitorul ei cumnat înlocuiesc paloarea şi lipsa de decizie ce o vedeam la Kitty în debutul romanului. Impresionant e cum omul acela masiv, îmbătrânit de vreme şi de boala apărută şi pe fondul stilului său de viaţă, slăbit în ultimele sale clipe de respirat inconştient îi moare ei în braţe şi ea rămâne concentrată la a îndeplini toate acele sarcini pe care în antichitatea grecească Antigona le mai îndeplinise o dată.

Curaj, stăpânire de sine, maturitate spirituală, toate o fac să îl contraargumenteze pe Levin ce-i cerea detaşarea de Nikolai (de dragul lui Kitty, de a nu o speria şi chiar oripila) şi să se ocupe de una singură de înveşmântarea şi pregătirea atentă a înmormântării acesteia cu tot ce presupunea asta.Ulterior acestui episod, Kitty e aici amintită ca soţia Levin, gospodină, mamă, stăpână în casa nobilă de la ţară unde soţul ei avea o frumoasă proprietate de pământ şi sate de ţărani lucrători pe care-i supraveghea la treburile câmpului.

Asta e, din perspectiva mea, partea din romanul Anna Karenina ce are o mai mare însemnatate şi din punctul de vedere al iubirii, dragostei, căci da, aici se caută şi după îndelungi oprelişti iubirea învinge şi frumos totul se conturează în vieţile celor doi ce se iubesc şi se completează. Pentru că Levin îşi spune: Nu, oricât de frumoasă ar fi viaţa asta şi de muncă, nu asta este soarta mea! O iubesc pe ea!

Acest articol participă la concurs!

Advertisements

Alegere

Zile incarcate, cu de toate pline

Prin cuget pur, speranta si iubire

Distante, oprelisti si-alte bariere

S-evapora cand si furtunile fac vieti senine.

                               Cand ce poti oferi-ti revine drept si bine

Atunci stii sigur c-ai un rost

Din toti si toate fericirea te-a gasit ea si pe tine

Ai rabdare. E-obiceiul nost’

De-a reuni puncte comune

Crezuri, planuri si sperante

Sunt de-mpartit pe bune

In doi ca unul, cu credinte.

Timpul trece si nu se cade irosirea

Sa permitem a ne umple vietuirea

Separat, ci laolalta sa purcedem

Si-alegand calea iubirii, la divin s-accedem!

I do think so

Come closer, that’s abvoiusly better

Than knowing you safe but away

We try to make sunlight even brighter

When we’re in charge of being ok!

And when the light goes  sleepy

The moon and many others stars

Keeps us away from runaway deeply

Resting our bodies in big big hugs!

Emotions, pasions and huge desires

Serendipity describe the feeling

Which is humanly way of living

When one finds another and want all to share!

Thankfully to the universe the both of them must be

’cause serendipity was the best fact that has ever seen

Being together, two as one forever and for always

Treasure to see both in eatch other eyes.

PS: And so on ’till the end of their lives! 🙂

Superblog 2011, proba 14: A fi sau a nu fi… autonom

E neavenita folosirea cuvintelor marelui Will intr-un demers comercial, mai ales aici! Autonomia, sau calitatea de a fi autonom e prin definitie capacitatea de a te conduce, administra, decide soarta dupa propriile criterii, crezuri, conceptii. Sponsorul acestei probe nu a inteles nimic din solicitarile enuntate si elaborate nu doar de mine, anume ca enuntarea temelor viitoare le dorim incluzand criterii de jurizare, adica felul in care juriul va puncta, depuncta, strict! Nu cerinte am cerut! Daca limba romana vi se pare grea, nu stiu, dar faceti un efort de a intelege ce anume vi se comunica, pentru ca altfel riscam a ne pierde multi dintre competitori timpul pretios, la fel cum si dvs organizatori si sponsori nu incetati a clama ca munciti multe ore per zi. Scriem si  ne luati peste picior cu jurizari netransparente! Faptul ca ne tratati asa cum o faceti, nemeritat, e dovada vie a faptului ca nu intelegeti deloc autonomia, desi purtati acest nume in interes comercial. Sunteti parte a unei competitii ce are la baza fundamentat inainte de a incepe un regulament, pe care in jurizari, dupa bunul plac al unei singure persoane, il ignorati, facand ierarhii despre care nu puteti, nu vreti, oricum nu motivati nimic ca sa fiti transparenti si competitia de un bun augur! Asta e marele lips! Asta e ce va solicitam, asta inseamna criterii domnilor sponsori si organizatori, nu enuntati doar: “faceti asa si asa, trimiteti link si …cam atat” , ci expuneti odata cu tema, sau nu mai tarziu de afisarea evaluarii temei, criteriile dupa care ati acordat punctajele! Simplu ca ce vreti dvs, un buna ziua, de pilda! Ati vazut vreo competitie a carei imagine sa fie una ok daca evaluarea e “asa, ca asa vreau eu-juriul!” ? Nu mai firesc e “asa sunt rezultatele, caci: si emiteti cateva criterii dupa care jurizari, adica, penalizare pentru dimensiune inadecvata regulamentului, sosire intarziata a textului, si altele, greseli gramaticale, fiecare cu justificare in puncte”? Asa este peste tot, unde cine acorda puncte si jurizeaza o face transparent, nu ca aici! Texte incadrate in cerintele anterioare acestei probe, acelasi sponsor a apreciat cu 50 puncte, adica nota cinci, de trecere la scoala! Nu vi se pare ca fara o minima decenta de a solutiona in timp rezonabil contestatiile, in loc de a lasa alti membri organizatori ai competitiei sa faca uz de prevederea regulamentara cum ca juriul poate alege sa nu raspunda in vreun fel contestarii evaluarilor, sunteti efectiv domnilor sponsori in afara unor reguli de baza ale bunului simt? Adica sa primiti spre evaluare texte scrise in scop comercial vreti, dar straduinta si timpul folosit al fiecaruia dintre noi in acest scop, de e neapreciat, desconsiderarea asta daca vi se imputa, de ce nu aveti decenta sa va exprimati un punct de vedere, oricare ar fi el? Sau chiar sa recunoasteti o slaba calitate a jurizarilor pe motivul subiectivitatii nemascate de interesul pur comercial, admitand ca transparenta competitiei ar asigura-o un juriu neutru, scolit sa aprecieze diferite tipologii de scriere? Mobilitate inseamna sa fii exact unde vrei iar libertatea asta ti-o asigura! Dar de mizati pe asta cand va aduc aceste nereguli la cunostinta, nu mai respectati iarasi regulamentul, care e unul aplicabil la fel tuturor, indiferent de calitatea sa in competitie. Organizatorii au cerut acordul fiecarui competitor inainte de a valida inscrierea, dar de respectat de catre decidenti, de ce nu e in fapt? Noi am semnat pentru respectarea a ce prevede el! Va asteptati sa se retraga unii si altii nemultumiti de jurizari, dupa ce v-au asigurat pana acum publicitate gratis? Unde mai e echitate domnilor atunci? Vreti sa inchiriez o masina de la autonom sa ma duc de aici? Dupa ce respectati ce ati promis anterior inceperii competitiei, da, poate decid si asa…sau nu, asta nu o pot sti acum, iar de nu pot eu, dvs nici atat! Prin urmare justificati-va alegerile punctajelor acordate dupa criterii, repet: ca la matematica, ai rezolvat din 5 pasi corecti ce te duc la rezultatul bun, doar 3 din ei, ai 60% din maximumul de 5 puncte posibile si tot asa, asta inseamna domnilor sponsori jurati criterii de evaluare, daca vorbim limba romana! Iar de nu o vorbiti, invatati-o bine ca afacerile nu merg fara stapanirea limbii! Mai luati exemplul de la dascali, la Bac’ si la alte evaluari, unde fiecare evaluare trebuie sa aiba criterii dupa care notarea se face! Sau in sport, gimnastica: exercitiul pleaca din gradul de dificultate cotat functie de asta cu atat, si dupa executie se aplica penalizari din cotarea dificultatii exercitiului. Asa aplicati si aci! Eu am zis cum sunt, organizatori si sponsori deopotriva cum va considerati? Liberi sa decideti ierarhiile in baza la ce, daca nu comunicati un minimum de criterii si prin transparenta sa obtineti imagine ok a competitiei si comercial sa atingeti ce sperati?

NH HOTELS “WAKE UP TO A BETTER WORLD”

Honey, plecam in Germania, uite ce am castigat!De la NH Hotels avem o saptamana cazare in oricare din locatiile sale din lume! Tot voiam noi s-o vedem de-aproape pe Gabita, nu-i asa ca fix la ea vrei si tu sa mergem toti, sa ne vada si ea piciul? Cum altfel sa fi reactionat eu la aflarea unei astfel de vesti, ce ma-nmuie cum nu m-a inmuiat deloc cand am aflat ca-s tata si nici cand am asistat la marea venire pe lume a urmasului nostru? Fireste ca bucuria mea n-a avut masura! Ce concediu fain va fi!

Acum Gabita se va adapta schedule-ului nostru. Asa zici calatorind, nu mai vorbesti national ci global, te englezesti! Altfel n-ai facut nicio branza si sa vorbesti cu strainii sa te doara incheieturile mainilor, ca Mr Juvets in Nea Marin miliardar, e o alegere imatura! Dupa saptamana de acomodare cu Germania la hotelul gazda din Frankfurt,  Gabi ne va fi gazda!

Compania hoteliera olandeza  NH Hotels ofera turistilor o paleta diversa de servicii de pe urma carora confortul interior e garantat! NH Hotels Romania inseamna Bucuresti si Timisoara. Olandezii mi-s dragi  de fel prin PSV, portocala mecanica, Ajaxul, Johan Cruiff. Asa cum si Gica Popescu alaturi de un Romario au adus PSV in top ajungand apoi la Barcelona antrenata de olandezul zburator, Let’s make things better si Wake up to a better world pare-se ca au avut un impact pozitiv asupra amandurora.

Let’s make things better si Wake up to a better world, adica tot ce iti ofera, cazare, masa, programe de vizitare imprejurimi si obiective importante, sau petrecut timp in aer liber se ghideaza dupa bio diversitate, echilibru natural, face o intoarcere a omului in sanul naturii si nu trimite ofensator inspre luxul imbacsit de prea multe facilitati plictisitoare ale altor competitori din bransa turistica! Si drept va spun, cum  noi nu suntem pretentiosii lui peste, e ce se putea mai bine, ca nu avem timp si dispozitii pentru frantuji simandicosi sau alt tip de oameni prea plini de ei insisi in felul in care te privesc! E foarte ok, deci cu NH Hotels! Primim produse bio, programe de excursii prin zonele deluroase din imprejurimi unde se poate zbengui strumful nostru mic destul cat sa creasca mare mai apoi in aer curat si-n natura asa cum e ea, speram mai atent pastrata curata, caci ea ne suporta pe toti! Aici, tot ce se face, primirea, cazarea, servirea meselor, ghidarea in activitatile planificate dinaintea sosirii, e dovada vie a faptului ca vrem cu totii o lume mai buna, mai curata, mai linistita, pentru ca si cei mici ca strumful nostru sa aiba sansa de a se bucura la randul lor de alt generatii aici pe Terra, iar nu altfel!

Ecomeetingurile, folosirea ambalajelor biodegradabile, folosirea cumpatata a resurselor de apa sunt doar cateva detalii importante ale faptului ca preocuparea acestor oameni pentru pastrarea naturii curate nu este simplu discurs si nimic altceva! Caci  Wake up to a better world popularizeaza ideea protejarii naturii, bunul cel mia de pret al omenirii. Campaniile duc slogaul in cresele si scolile primare unde strumfi ca Alex al nostru invata cum sa previna si cum sa pastreze natura curata, nerusinandu-se pentru asta de e nevoie de a te implica personal dand exemplu a ce sustii in igienizari ale padurilor, raurilor, ceva in gen Let’s do it, concept importat de la baltici, de nu ma insel! Si fireste ca te simti peste tot la asa organizare ca acasa, de esti dinainte partizanul conceptelor responsabilizarii sociale in privinta cumpatarii exploatarii naturale pentru a da o sansa si copiilor nostri la o viata macar pe masura celei avuta de noi pana acum! Din care zambetul, entuziasmul fara umbra de masti false si sentimentul pozitiv contagios de incurajare interioara spre a determina putinta sa razbata din noi in tot ce ne propunem, nu lipsesc deloc din peisaj!  Chiar fain la NH Hotels Frankfurt!

Articolul participa la Superblog PcNews 2011, proba 13.