Zale vă îmbrățișează pe toți

Postfață

             În sfârșit, adunată între file, iată dovada unei munci care prețuiește enorm cuvântul. Poetul brașovean Adrian Găinaru debutează cu volumul de poezie intitulat, deloc întâmplător, Zale. Meta-temele curgând subtil din penița poetului, într-o poveste care se spune de la prima până la ultima filă a cărții, determină o substanțialitate poetică fără echivoc. Cuvântul e pregătit minuțios și cu o răbdare transformată în artă, slova  devine vie pentru că vii sunt gândurile. Cuvintele nu-s doar expresia înșirării disparate a unor forme gramaticale ci, vădit lucru, rodul unei munci pe care Adrian Găinaru o face pas cu pas, în ritmul său spre o posibilă perfecțiune.

Coperta v3

             Sunt imagini ce compun aievea o poveste a scrierii cărții; limbajul poetic regăsit în Zale e un substitut perfect pentru picturile pe care le privim parcurgând poeziile lui Adrian Găinaru. Dincolo de această calitate, textele sunt dinamice, iar cinematica este unul dintre atributele tari ale poetului. Asemenea unui palimpsest, Zalele reușesc, prin versuri mature artistic, să prezinte simțiri firești, nu doar trăiri comun-umane, pe un ton al  scriiturii prelucrat cu migala unui bijutier sau ceasornicar. Universul enunțat în titlul cărții conectează sacru și profan în locul geometric al ființei omenești, pe care Adrian Găinaru o vede într-un illo tempore eliadean, zbătându-se, fremătând, sperând, căutând calea și reușind să urce treptele spre cer, spre  lumina care transcende materia pervertită.zale printre flori

            Tema centrală, cea a iubirii spune gradual povestea omului care se luptă să găsească împlinirea, să afle jumătatea care ontologic îl poate ferici, bucura, iubindu-l și completându-i lipsa vitală. E locul unde Adrian Găinaru se dovedește măiastru. Sunt adevăruri față de care nu poți sta nici deoparte, nici vizavi fără a fi demn și a le recunoaște însemnătatea pentru umanitate. Căci da, lumea lui Zale este o umanitate, nu un omenet, nu o societate, nu niște oameni izolați. Pânza răbdării artistice a lui Adrian e țesută cu inspirația și vocația filologului, ce fac din prețuirea pentru limbă și cuvântul scris ori vorbit o asumare de viață și pentru viață, nu doar o alegere tematică între două coperte.

zale-n prim-plan

Este vorba, pur și simplu, despre împlinirea la care ființa umană poate ajunge prin intermediul iubirii. Dublu direcționate (sacru și profan), fără ca într-o iubire laică, pământeană să încapă momente sau optici ale celeilalte iubiri destinate celestului, cele două modalități afective sunt guvernate de aceeași lege a devoțiunii necondiționate și a dăruirii totale. Zalele iubesc, nu degeaba se-nlănțuiesc! Sau, cum o spune Dante, iubirea mișcă sori și stele...

DSCN0015

        Viețuirea  nu mai este izolată, ci împărțită, împărtășită pentru că drumul în doi e firește mai ușor de făcut decât de unul singur. Debutul lui Adrian Găinaru ne bucură, de vreme ce complexitatea tematică pe care volumul său ne-o oferă dă imbold și speranțe: omul se împlinește prin iubire, urcă  și se dez-lănțuie,  iese din matricea constrângătoare a unui destin care altminteri l-ar închide (cf. maxima carteziană Omul se naște liber, dar peste tot el este în lanțuri). În Zale, omul se ancorează în iubire, o cheamă, o prețuiește și-și împlinește destinul în ton cu aceeași demnitate carteziană definită de Cogito ergo sum. Precum odinioară Arghezi urca pe brânci treptele și urla tare și izbăvitor Este!, omul Zalelor fructifică procesul înlănțuirii, datul mai departe al gândului bun care comunică iubirea prin toți porii ființării ontologice.

                   Virgil Borcan, lector univ. dr – Facultate de Litere, Univ. Transilvania Brașov

cadru spectatori din spate-fata

Va multumesc tuturor celor care ati putut fi sambata dimineata alaturi de mine sa primiti imbratisarea mea si a cartii care a aparut pentru prima data in public, ieri, 25 octombrie, ora 11, la libraria St. O. Iosif din Brasov, un loc dedicat cartilor ! Editor, librarie, public prezent ieri in sala primesc cu totii multumirile calduroase ale autorului! Prind numai bine si la ce frig a fost ieri!

cadru profil publicSesiunea de autografe si dedicatii personalizate cititorilor treziti matinal in final de saptamana ca sa primeasca imbratisarea poetului!

DSCN0051

DSCN0057

DSCN0058

DSCN0059

hai la pipa

de mistral apucasesi sa-ti spui
atunci de prima oara
cand nesansa doar o probabilitate
mic-avea-n lantul loteriei
de final de an
si mai apoi spre primavara
cu globurile ei de cristal
in bradul din ograda
tu sa-ti fi pus dorinte adanci
ca mos gerila sa-ti fi adus
ca unui copil cuminte
de altadata
cisterna pe care ti-ai fi dorit
demult deja s-o fi condus
prin Europa comunitatilor
diversificate plurisemantic
de la cine, ce si cum
pana la de cate ori
doarme x cu y
si ce gen au fiecare
cand adorm pe care parte
pe laturile patului pe care
cine si cum le ocupa
de scartaie sau nu si de ce
in ambele cazuri salteaua
daca-i cu spuma cu memorie
de apasare a identitatii organice
reprezentata de forma si greutate
a identitatii ce-o acopera
in fiece noapte, sau la tradari
se ajunge, poligamie,
sau se rastoarna cisterna?
sau nu vine mosul?
sau n-aduce jucaria?
una mie-una tie, soparlita
bd…odata

parg

regi se clatina-n pustiu
norii vin la vale
toti ca bolovanii rupti de stanci
la granita dintre ogoare
cu scantei de semiluni
si vifor de valuri
planse-n ropotul de ceruri
negrite de fumul
din senin.
se adapta-n plina zi
cu stropi de roua colorata
in misterul valurilor amutite
granule fine de vant
ce prafu-l adulmeca firav
luat pe nepregatite
nu se-mpotriveste
n-are cum
cand valma-l osandeste
iar de ocolit
nici macar privirea
nu poate sa uite
c-a fost candva o mare aici
si-acum doar juraminte
incrusteaza dragostea-n glie
pe vesnicie
aprind focul
inimii ce-a-nlemnit
pe josul ierbii duse-n nemurire
pozelor ce-acum arata adevar
secat de viata
si rutina batuta prea usor
de vant
de colo
pana mai incolo.
rezista

ora de aur

calimnestra surselor de ploaie
‘n vaze-nflorate adunate
cat sa tina buza-n foame
setea de iubire neconditionata
face norii sa suspine
cand dintre ei s-arata
falnica roata-n foc colorata
cu patima de lumina
printre stancile ce dor
de-atata curgere cristalina
in apele ce spala
tinereti fara de vina
in salturi-nalte catre zei!
papioane cu apret
bolturi tari de calcaturi
apasate colo-n glie
fac petrecerile cu festin
rodul celebrarii cu pelin
in miezul coaptelor seminte
ne-nsamburate pe alocuri
de catifeaua de metal
ros-argintie deodata
cand din ierni se iese greu
toanele luneca pe gheturi
si au destul sa se topeasca
in murmurul ce coace


transformarile fricoase
in adevaruri-mbratisate
de scanteia sagetii de iubire
diminetilor cu-n pic de racoare
sub picioarele ce de mana se tin
si se ating
timid c-atunci cand s-au prins de mana
cele doua din simetria asezarii vis-a-vis
pentru decizia continuarii drumului
cu fruntea sus
privirea si pasii-nainte

ca s-imposibilul se poate

pe aleile din paradis

pe tocuri pe dalele jilave
ferigile nostalgiilor nocturne
prind s-asceanda spre ceruri
la lumina stalpilor din strada
ce vegheaza si ca inimile sa bata
in acord deplin cu stelele
ce clipocesc pe sus
langa mama puilor de rata
maree controland si somn
desvelit pe roua
delasata-n mangaierea zeitatilor
care si cand uita de destine
tot ele pariaza ca se poate
actorul sa bata viata
scena-nflorind-o de sarbatoare
cu lauri si medalii
pe podiumul plin de zambete
si flori cu glastre si lumini
cu vaze si ghivece
buchete ca la nunta miresei
numai fete ce se zbat
sa le cuprinda
cand sunt aruncate pe spate
de mana norocoasei
in rochie alba
lipsesc din decorul
colorat de sentimente
si de viata.
mister si enigme
greu de elucidat. unora

#wtf

 

betty ice, sau cum s-o chema
crema de dulce care se-ngheata
la cornet, cutie, sau pe bat
face torida zi de vara
s-aiba si-un altfel de gust
c-acel-al irespirabilului
fantomatic, morganic
iluzoriu sau flegmatic
in ironia perceptiei departate
mai mult decat in toleranta
centrului cercului circumscris
realitatii obiectivale
prin evidenta si desemnate
prin discurs
recognoscibil si dupa
altul decat tine.
serveste pentru castigarea jocului
setului si-a meciului
oponentul reprezentantului nostru
delir in tribune
arbitrii cer insistent
calmarea publicului spectator
si dubla greseala incepe sirul
fuck, racheta rupta, comentarii
si preludiul pierzaniei incepe
cu scoaterea din element
cea mai periculoasa arma