Zale vă îmbrățișează pe toți

Postfață

             În sfârșit, adunată între file, iată dovada unei munci care prețuiește enorm cuvântul. Poetul brașovean Adrian Găinaru debutează cu volumul de poezie intitulat, deloc întâmplător, Zale. Meta-temele curgând subtil din penița poetului, într-o poveste care se spune de la prima până la ultima filă a cărții, determină o substanțialitate poetică fără echivoc. Cuvântul e pregătit minuțios și cu o răbdare transformată în artă, slova  devine vie pentru că vii sunt gândurile. Cuvintele nu-s doar expresia înșirării disparate a unor forme gramaticale ci, vădit lucru, rodul unei munci pe care Adrian Găinaru o face pas cu pas, în ritmul său spre o posibilă perfecțiune.

Coperta v3

             Sunt imagini ce compun aievea o poveste a scrierii cărții; limbajul poetic regăsit în Zale e un substitut perfect pentru picturile pe care le privim parcurgând poeziile lui Adrian Găinaru. Dincolo de această calitate, textele sunt dinamice, iar cinematica este unul dintre atributele tari ale poetului. Asemenea unui palimpsest, Zalele reușesc, prin versuri mature artistic, să prezinte simțiri firești, nu doar trăiri comun-umane, pe un ton al  scriiturii prelucrat cu migala unui bijutier sau ceasornicar. Universul enunțat în titlul cărții conectează sacru și profan în locul geometric al ființei omenești, pe care Adrian Găinaru o vede într-un illo tempore eliadean, zbătându-se, fremătând, sperând, căutând calea și reușind să urce treptele spre cer, spre  lumina care transcende materia pervertită.zale printre flori

            Tema centrală, cea a iubirii spune gradual povestea omului care se luptă să găsească împlinirea, să afle jumătatea care ontologic îl poate ferici, bucura, iubindu-l și completându-i lipsa vitală. E locul unde Adrian Găinaru se dovedește măiastru. Sunt adevăruri față de care nu poți sta nici deoparte, nici vizavi fără a fi demn și a le recunoaște însemnătatea pentru umanitate. Căci da, lumea lui Zale este o umanitate, nu un omenet, nu o societate, nu niște oameni izolați. Pânza răbdării artistice a lui Adrian e țesută cu inspirația și vocația filologului, ce fac din prețuirea pentru limbă și cuvântul scris ori vorbit o asumare de viață și pentru viață, nu doar o alegere tematică între două coperte.

zale-n prim-plan

Este vorba, pur și simplu, despre împlinirea la care ființa umană poate ajunge prin intermediul iubirii. Dublu direcționate (sacru și profan), fără ca într-o iubire laică, pământeană să încapă momente sau optici ale celeilalte iubiri destinate celestului, cele două modalități afective sunt guvernate de aceeași lege a devoțiunii necondiționate și a dăruirii totale. Zalele iubesc, nu degeaba se-nlănțuiesc! Sau, cum o spune Dante, iubirea mișcă sori și stele...

DSCN0015

        Viețuirea  nu mai este izolată, ci împărțită, împărtășită pentru că drumul în doi e firește mai ușor de făcut decât de unul singur. Debutul lui Adrian Găinaru ne bucură, de vreme ce complexitatea tematică pe care volumul său ne-o oferă dă imbold și speranțe: omul se împlinește prin iubire, urcă  și se dez-lănțuie,  iese din matricea constrângătoare a unui destin care altminteri l-ar închide (cf. maxima carteziană Omul se naște liber, dar peste tot el este în lanțuri). În Zale, omul se ancorează în iubire, o cheamă, o prețuiește și-și împlinește destinul în ton cu aceeași demnitate carteziană definită de Cogito ergo sum. Precum odinioară Arghezi urca pe brânci treptele și urla tare și izbăvitor Este!, omul Zalelor fructifică procesul înlănțuirii, datul mai departe al gândului bun care comunică iubirea prin toți porii ființării ontologice.

                   Virgil Borcan, lector univ. dr – Facultate de Litere, Univ. Transilvania Brașov

cadru spectatori din spate-fata

Va multumesc tuturor celor care ati putut fi sambata dimineata alaturi de mine sa primiti imbratisarea mea si a cartii care a aparut pentru prima data in public, ieri, 25 octombrie, ora 11, la libraria St. O. Iosif din Brasov, un loc dedicat cartilor ! Editor, librarie, public prezent ieri in sala primesc cu totii multumirile calduroase ale autorului! Prind numai bine si la ce frig a fost ieri!

cadru profil publicSesiunea de autografe si dedicatii personalizate cititorilor treziti matinal in final de saptamana ca sa primeasca imbratisarea poetului!

DSCN0051

DSCN0057

DSCN0058

DSCN0059

rufus

dar si cand poate-ar mai fi
ploaia-n glie certitudine curata
uite fix atunci vine-un soare
care te-apleaca
si mai stinge si viata din seva
c-o induce-n eroare
pana si pe zana iubitoare
ce-si uda zilnic florile-n glasvanda
cand perdeaua-i pica-n cap
aerul imbalsamat din dormitor
si praful ce-aluneca din tavan
cand sina uita ca sa tina
si coboara ca o felina
pe banda rulanta din mall.
din cerul camerei unde iubirea
si bormasin-au dat gauri mai multe
fara sincronul liniei
adunate din puncte de foc
stinse-n varul peretilor
umbriti de umezeala ploilor
care se amana si de soarele
necrutator morganic
care-adoarme si deschide cinematograful
fara bilete la intrare
joci propriul film
cu rolul principal
de grabit actor ce nu rateaza balti
asa simti ca nu esti zeu
ci muritor care iubeste
si zenul starii asteia-i focul
vietii de apoi stropit cu pipeta
chiar de pe acum
cand anii se suie pe umeri
ca desagii grei pe magar
important e baza convietuirii
cine ramane la urma
sa faca si curat dupa fericire

catastih

creste-n masura-n care poate
c-ar scadea tot la fel de bine
ritmul preocuparilor nocturne
peste crangul care tace
n-adoarme, dar nici nu striga
poate c-ar chema si ajutoare
dar n-are nimeni voie
ca s-auda
disperarea
cea de pe urma.
cimitirele invoca stresul
tirurile se rastoarna-n curbe
politia comanda vitele
cum sa pasca
pe pajisti
ziua-n amiaza mare
cand vitezomanii
se omoara
si raman tot mai putini
oamenii cu cap pe umeri
nu trupuri fara vreo identitate
dar pline de
fite si de toane

suprem

 

canta si urca-n ceruri
strop de lira-mbalsamata-n sudori
pentru cei ce-altadata-n pripa
poate n-au stiut cum se face
treaba buna ca sa fie eroi
si chiar si-asa
n-au avut ce face
cu-a lor viata-n van
irosita de toti ceilalti
de pe langa
fara ca sa se ajunga
la vreo nunta cu alai
sau pe frontul de lupta
de unde sa urce drapelul sus
victorios si rau-n groapa
de viu sa bage
ca sa omoare
pe oricine-ar mai vrea sa faca
altul. ai taie din ele
cand inca-s mici si putine
c-apoi se-nmultesc si cresc
si greu se pot opri
fara ca sa curga sange
ori sa nu se mai nasca
alti copii

ozo

nimeni nu se duce-n van
cu capu-nainte
ca boul
doar daca
si numai daca
asimptota iminentei pericolului
e-ntr-atat de uimitoare
incat sa poata s-atraga
de prin departare
cele mai multe priviri
ai-atentia-ncantatoare
capabile amandoua
s-adape setea cea mare
neindeajuns bauta
la vremea la care
apa stingea cand trebuia
deshidratarea
ce escalada
treapta cu treapta
muntele vaii pierzarii
unde singur era
acela pe care-l continea
si-l domina.
darurile firii vin odata cu
timpul care trece
dar si acesta
e mai bine sa stii
sa ti-l faci accesibil
si aliat
nu nerabdarea s-o lasi
ca sa omoare
spiritul cuceritor pentru lume
inca din fasa
prea infantil

hashtag

 

da stiu, cine si cum merge
incotro apuca si daca ajunge
pot sa fie treptele pe care le urca
din minte samburele ce-ncolteste
si hrana de osanda se gaseste
orele tarzii de noapte
cand visul inc-asterne
covorul prea rece si mizer
si falnica vreme de zor
e ocara buimaca
a posacei timiditati.
nu cerne decat niste cifre
si bile cu numar pe spate
tricolorul marcator de gol
pe tabela imaculata
e plamada-n nestire
pe-s cerului ograda
ramasa fara de ivar
pesemne, cod si simbol
cu note pe scaun si la pedale
se-aud muzici-n departari
cum canta ele duios
nicidecum a pagube.