Zale vă îmbrățișează pe toți

Postfață

             În sfârșit, adunată între file, iată dovada unei munci care prețuiește enorm cuvântul. Poetul brașovean Adrian Găinaru debutează cu volumul de poezie intitulat, deloc întâmplător, Zale. Meta-temele curgând subtil din penița poetului, într-o poveste care se spune de la prima până la ultima filă a cărții, determină o substanțialitate poetică fără echivoc. Cuvântul e pregătit minuțios și cu o răbdare transformată în artă, slova  devine vie pentru că vii sunt gândurile. Cuvintele nu-s doar expresia înșirării disparate a unor forme gramaticale ci, vădit lucru, rodul unei munci pe care Adrian Găinaru o face pas cu pas, în ritmul său spre o posibilă perfecțiune.

Coperta v3

             Sunt imagini ce compun aievea o poveste a scrierii cărții; limbajul poetic regăsit în Zale e un substitut perfect pentru picturile pe care le privim parcurgând poeziile lui Adrian Găinaru. Dincolo de această calitate, textele sunt dinamice, iar cinematica este unul dintre atributele tari ale poetului. Asemenea unui palimpsest, Zalele reușesc, prin versuri mature artistic, să prezinte simțiri firești, nu doar trăiri comun-umane, pe un ton al  scriiturii prelucrat cu migala unui bijutier sau ceasornicar. Universul enunțat în titlul cărții conectează sacru și profan în locul geometric al ființei omenești, pe care Adrian Găinaru o vede într-un illo tempore eliadean, zbătându-se, fremătând, sperând, căutând calea și reușind să urce treptele spre cer, spre  lumina care transcende materia pervertită.zale printre flori

            Tema centrală, cea a iubirii spune gradual povestea omului care se luptă să găsească împlinirea, să afle jumătatea care ontologic îl poate ferici, bucura, iubindu-l și completându-i lipsa vitală. E locul unde Adrian Găinaru se dovedește măiastru. Sunt adevăruri față de care nu poți sta nici deoparte, nici vizavi fără a fi demn și a le recunoaște însemnătatea pentru umanitate. Căci da, lumea lui Zale este o umanitate, nu un omenet, nu o societate, nu niște oameni izolați. Pânza răbdării artistice a lui Adrian e țesută cu inspirația și vocația filologului, ce fac din prețuirea pentru limbă și cuvântul scris ori vorbit o asumare de viață și pentru viață, nu doar o alegere tematică între două coperte.

zale-n prim-plan

Este vorba, pur și simplu, despre împlinirea la care ființa umană poate ajunge prin intermediul iubirii. Dublu direcționate (sacru și profan), fără ca într-o iubire laică, pământeană să încapă momente sau optici ale celeilalte iubiri destinate celestului, cele două modalități afective sunt guvernate de aceeași lege a devoțiunii necondiționate și a dăruirii totale. Zalele iubesc, nu degeaba se-nlănțuiesc! Sau, cum o spune Dante, iubirea mișcă sori și stele...

DSCN0015

        Viețuirea  nu mai este izolată, ci împărțită, împărtășită pentru că drumul în doi e firește mai ușor de făcut decât de unul singur. Debutul lui Adrian Găinaru ne bucură, de vreme ce complexitatea tematică pe care volumul său ne-o oferă dă imbold și speranțe: omul se împlinește prin iubire, urcă  și se dez-lănțuie,  iese din matricea constrângătoare a unui destin care altminteri l-ar închide (cf. maxima carteziană Omul se naște liber, dar peste tot el este în lanțuri). În Zale, omul se ancorează în iubire, o cheamă, o prețuiește și-și împlinește destinul în ton cu aceeași demnitate carteziană definită de Cogito ergo sum. Precum odinioară Arghezi urca pe brânci treptele și urla tare și izbăvitor Este!, omul Zalelor fructifică procesul înlănțuirii, datul mai departe al gândului bun care comunică iubirea prin toți porii ființării ontologice.

                   Virgil Borcan, lector univ. dr – Facultate de Litere, Univ. Transilvania Brașov

cadru spectatori din spate-fata

Va multumesc tuturor celor care ati putut fi sambata dimineata alaturi de mine sa primiti imbratisarea mea si a cartii care a aparut pentru prima data in public, ieri, 25 octombrie, ora 11, la libraria St. O. Iosif din Brasov, un loc dedicat cartilor ! Editor, librarie, public prezent ieri in sala primesc cu totii multumirile calduroase ale autorului! Prind numai bine si la ce frig a fost ieri!

cadru profil publicSesiunea de autografe si dedicatii personalizate cititorilor treziti matinal in final de saptamana ca sa primeasca imbratisarea poetului!

DSCN0051

DSCN0057

DSCN0058

DSCN0059

Advertisements

apa vie

frunzele-i cantau poemul
si ea zambea soarelui de dimineata
cu naturaletea buzelor tacute
ce-asprimea levantului obscur
invatasera pe dinafara
sa-ncante si s-aprinda
seara felinarul cararii terne
din gura usii pana-n perne
parasite-acum
cu lumina ochilor
proaspeti de odihna
viselor frumoase
ce i-au indulcit cuvinte
spuse prea putin
atunci ca din senin
cand pelinul din nervuri
s-a strecurat prin orele zilei
impartasite mainii
cand miasma florii cu mister
trece-n paru-i ce rezista
sub cupola cerului zambeste
aleile din parcu-ntortocheat
le stie neprivind inainte
ochii-i deschide sarutand
nisipul crestei cerului
ce-si canta balada
craiului dinspre zei
ce-si afla fericirea
ochilor ce rad de bucurie
cand buzele-si primesc in dar
apa vie sa le-acopere
firesc o sete
dupa care multi
tanjesc si plang
e sarutul stins in foc
cu patos si ardoare
de rastimpul ce-a trecut
si-a lasat in urma dor
strigat pe nume-n zori

better

nu, nu cu carne, ia cu pita
si salata verde, rosii, ceapa
castravetii sa tina bine vreju’
sa te cateri pe pereti
si-asa-i cald de mori
te-aciuiesti si simti ozonul
muica, nu ala de pe eticheta
sau Knossos-ul grecesc
cu plaje si goliciuni arse
ci aerul ce-ti invadeaza
da, cutia craniana
ca sa vezi si altceva decat
concrescente-n sutiene
cum se tot bruiaza
una-pe-alta la solar
piscina, prosop pe plaja
sau selfie peste tot
ca tin cura peste cura
nu ca tine tricou-cu-burta
si lantoiul cu o cruce
seamana cu-al lui Labus
de-acasa de la mamaia
de pe vremea cand erai tanc
c-acum are Bobita-n pat
zvarcolit si jucandu-se cu pisica
pe un biscuite moale
sa-l prinda-n timp ce cade
din mana ei ce scapa telecomanda.
ea a tras destul cu casa
si cu munca-n timpul lui Nicu
nu ca cele de acum
ce-si regasesc mereu inspiratia
cand in greve se coalizeaza
si discuta despre moda
nu mananca, nu le e nici sete
pana nu prind ceva mai bun
si ce sa vezi, atunci le-apuca
foamea si setea cele mai mari
potop si furtuni, uragane si musoni

#LoveYou

arata-mi mai mult
diminetile mi le compara
oglinzii picteaza-i smiley
unu’ajunge, fara codite
ne-o canta el de-acolo
si curaj cu avant
ne va da
carare sa gasim
de mana amandoi
pe aleile din parc
spre fericire.
s-au copt si fructele
in pomi sau pe raft
smotoceala merita pisica
ce toarce mai mereu
impungand cu seninatate
debordantul inceput de ziua
cu capul oricare dintre picioare
pentru ca depinde
din care parte vine
si-si alege unul dintre
ele
ca sa-si retina pentru sine
energiile pozitive
luand ce vede si simte ea
ca nu este prea-n ordine
acolo
fix in locul
de-l atinge.
pana pe creste-om ajunge
la timpul potrivit
chitarile ne-or acompania
plimbarea pe plaja
sub clar de stele
si-o luna sa ne vegheze
talpile goale
inotand pe nisipul
dune, scoici si pietricele
imbratisand fiece pas
acolo unde pestii se foiesc
la mal ca-i podul cu flori
plin de sinceritate
cand iubirea se declara suav
pe buzele impreunate apoi
ca petalele de trandafir
inchid misteru-n cerc
si dragostea o canta
ca sarea-n bucate

@camin

lin pasesti si desfa-ti cusatura
mintii-n care te sufoci
lasa tacerea sa iasa pe usa
ivaru-arunca si vezi diferenta
din zorile calde cu roua si fan
ce-ti invadeaza si talpi
si nas cu urechi
caci ochii ti-s jalnici
far’ de-alin
in lacul ierbii
fantanii din codru
in care botez ai primit
si iertare curata
din clipa-n care
si zeii-au vrut
tu sa fii mare
cu salbe la gat
si patos cu ardoare
in gandul ce-asterne
vrere cu nesat
din putinta de transformare
a nimicului in rod
culege!

paraguay

 

structura agabaritica pe culmi
de mister impresurata
zorii zilei o desfata
pan-o da cu roatele-n sus
sa-i citeasca seria si numarul
caroseriei luate-n evidenta
de firmele de profil
cu subunitati divizate
si-mprastiate-n toata tara.
de acolo se propaga
baza datelor se tine tare
pana locul se va umple
si memoria dispare
fix la prima pana
de curent.
simplu-i sa pui mana
unde n-ar fi trebuit
ea ramane-apoi pe stalpi
si arsa bine
nu mai e folositoare.
curtoazie sprancenata
din colive si din geana
pana la vacanta mare
ce-are sa vina
fireste, la finalul scolii
dar stai un pic sa-nceapa