Zale vă îmbrățișează pe toți

Postfață

             În sfârșit, adunată între file, iată dovada unei munci care prețuiește enorm cuvântul. Poetul brașovean Adrian Găinaru debutează cu volumul de poezie intitulat, deloc întâmplător, Zale. Meta-temele curgând subtil din penița poetului, într-o poveste care se spune de la prima până la ultima filă a cărții, determină o substanțialitate poetică fără echivoc. Cuvântul e pregătit minuțios și cu o răbdare transformată în artă, slova  devine vie pentru că vii sunt gândurile. Cuvintele nu-s doar expresia înșirării disparate a unor forme gramaticale ci, vădit lucru, rodul unei munci pe care Adrian Găinaru o face pas cu pas, în ritmul său spre o posibilă perfecțiune.

Coperta v3

             Sunt imagini ce compun aievea o poveste a scrierii cărții; limbajul poetic regăsit în Zale e un substitut perfect pentru picturile pe care le privim parcurgând poeziile lui Adrian Găinaru. Dincolo de această calitate, textele sunt dinamice, iar cinematica este unul dintre atributele tari ale poetului. Asemenea unui palimpsest, Zalele reușesc, prin versuri mature artistic, să prezinte simțiri firești, nu doar trăiri comun-umane, pe un ton al  scriiturii prelucrat cu migala unui bijutier sau ceasornicar. Universul enunțat în titlul cărții conectează sacru și profan în locul geometric al ființei omenești, pe care Adrian Găinaru o vede într-un illo tempore eliadean, zbătându-se, fremătând, sperând, căutând calea și reușind să urce treptele spre cer, spre  lumina care transcende materia pervertită.zale printre flori

            Tema centrală, cea a iubirii spune gradual povestea omului care se luptă să găsească împlinirea, să afle jumătatea care ontologic îl poate ferici, bucura, iubindu-l și completându-i lipsa vitală. E locul unde Adrian Găinaru se dovedește măiastru. Sunt adevăruri față de care nu poți sta nici deoparte, nici vizavi fără a fi demn și a le recunoaște însemnătatea pentru umanitate. Căci da, lumea lui Zale este o umanitate, nu un omenet, nu o societate, nu niște oameni izolați. Pânza răbdării artistice a lui Adrian e țesută cu inspirația și vocația filologului, ce fac din prețuirea pentru limbă și cuvântul scris ori vorbit o asumare de viață și pentru viață, nu doar o alegere tematică între două coperte.

zale-n prim-plan

Este vorba, pur și simplu, despre împlinirea la care ființa umană poate ajunge prin intermediul iubirii. Dublu direcționate (sacru și profan), fără ca într-o iubire laică, pământeană să încapă momente sau optici ale celeilalte iubiri destinate celestului, cele două modalități afective sunt guvernate de aceeași lege a devoțiunii necondiționate și a dăruirii totale. Zalele iubesc, nu degeaba se-nlănțuiesc! Sau, cum o spune Dante, iubirea mișcă sori și stele...

DSCN0015

        Viețuirea  nu mai este izolată, ci împărțită, împărtășită pentru că drumul în doi e firește mai ușor de făcut decât de unul singur. Debutul lui Adrian Găinaru ne bucură, de vreme ce complexitatea tematică pe care volumul său ne-o oferă dă imbold și speranțe: omul se împlinește prin iubire, urcă  și se dez-lănțuie,  iese din matricea constrângătoare a unui destin care altminteri l-ar închide (cf. maxima carteziană Omul se naște liber, dar peste tot el este în lanțuri). În Zale, omul se ancorează în iubire, o cheamă, o prețuiește și-și împlinește destinul în ton cu aceeași demnitate carteziană definită de Cogito ergo sum. Precum odinioară Arghezi urca pe brânci treptele și urla tare și izbăvitor Este!, omul Zalelor fructifică procesul înlănțuirii, datul mai departe al gândului bun care comunică iubirea prin toți porii ființării ontologice.

                   Virgil Borcan, lector univ. dr – Facultate de Litere, Univ. Transilvania Brașov

cadru spectatori din spate-fata

Va multumesc tuturor celor care ati putut fi sambata dimineata alaturi de mine sa primiti imbratisarea mea si a cartii care a aparut pentru prima data in public, ieri, 25 octombrie, ora 11, la libraria St. O. Iosif din Brasov, un loc dedicat cartilor ! Editor, librarie, public prezent ieri in sala primesc cu totii multumirile calduroase ale autorului! Prind numai bine si la ce frig a fost ieri!

cadru profil publicSesiunea de autografe si dedicatii personalizate cititorilor treziti matinal in final de saptamana ca sa primeasca imbratisarea poetului!

DSCN0051

DSCN0057

DSCN0058

DSCN0059

(r)est

lacrimi surde-ti pier din glas
cand urechile ciulesc
nisipul sa nu intre
si ploaia sa nu pice-n timpan
caci tigla s-a crapat
pe alocuri
de cand focul prapad
a facut atunci cand vantul
l-a intetit dintr-odata.
vezi-te-ntreg intr-o apa
murdara de lac
in padurea cu drac
din ochii de rug care piere
florile si trilul
se duce nauc
si ghearele cresc in morminte
amintirele de lut olaresc
vasele-n care bucatarim
pita de restul de zile
caci salata creste-n poteca
si-i verde inca
pana s-o calce nectarul
veninului misogin
de misandrie gelos
pe pasul delicat de sub rochia
domnisoarei in floare
ce se pregateste sa moara
si ea odata
cu ce iubeste si nu iarta
dreptatea-i a ei
si va trece cu ea
dincolo de nori
pe sub trapa
pe unde nu se necheaza
si nici intrupeaza
ingerii negri

statement

so, I’m gonna catch you if I can
but ’til then
I’m gonna find you
because I never stop looking for you
no matter what that could mean.
i promise myself this
as the only one statement
that figures me out
what I really am
in a matter of
being serios with my inner being
and the voice that almost all the time
I hear in my mind
every single second of my life
until I put my head on the pillow
before I’ll start night journey
in the fairy tales space
and time
color and dreams
where all can be possible
aven better than in here
where & when I struggle
with all the dutties
and keep me wake up
and aware to prevent
or to be capable of repair
all the damages that they can
come up from nowhere
only if and only when
you forget to keep you alive
from time to time

tu-ploaie

ies spre soare-n salturi ample
ies spre soare-n salturi ample
pesti de aur ore moi
diminetilor cu luna plina
portocalei stoarse-n rou
a fina
sarea picura cartofii
care-si schimba forma bruta
farfuria-i tine bine
si pe ea fata de masa.
linisteste-n orele cele dintai
pofta cea sinfonica
de timpuriu.
aripi bat in ritm de vals
peste-a cerului tesatura
care-mbratiseaza-n bratele-i longiline
dare ce se pierd din ochi
cand ceasul ticaie
treptat-treptat
patrupede colorate
in avant de vanatoare calma
stau la poza-mpresurate
doar de haina dinafara
cand pe racoare dimineata
ploaia-mi miroase a tine

curea neagra

puf de galbena restriste
zebre citadine raspasite
pe un verde agreat
calatoresc de buna seama
spre zarile lungi si-nalte
triunghiu-n care nimeni poate
sa adauge ceva si mai comun
in circumstantialitate
bonomilor ce se desfunda
in literalitatea sora cu fratia
ce nu-i de ajuns
ca sa mai tina
unitatea aproape
de realitate
se preumbla prin carari
pe sub crengi vanturate
de pale adieri incoltite
de lumini aspre ce-nghit
fotoni si grade pe sub aripi
brate inaltate la cer
pretind sacralitatii dorul
ratacit printre alunele
scapate aseara la cina
veveritelor din parcuri.
muzica de Bach…

big big rush

sorrow would not be aswel
as a park picked vehicle
forgoten in the middle of the road
in the middle of the day
in the perfect match
of two big crossed roads
going to nowhere else
instead of the kiss
you chose to washed it out
with sky teardrops
blue birds sing for hard days
when music won’t works out
and the buckle hurts
if your tempered failed
to manage
all the situation details
penalties in the matter of running
day by day with a car
in a weak attempt
to forget
about yourself
and the voice within
that tells you every night
try to sleep
and perhaps you’ll be trying then
to dream
for something
or imagine someone close to you
not even because you’re already laid down
and your skin warmed out
beneath the surface of the cover
of your bed.
it is a matter of dealing
with your trully heart
going very early in the morning
I mean completely in the dark
courageous way to put it right
going out to down town
for see and check
the power of the heart
where it is probably the best
place for her to seat
and breathing cold air
means not have to much expectations
from your shaking legs
if they won’t listen to yourself
much enough
to come back
until the early come up dawn