Zale vă îmbrățișează pe toți

Postfață

             În sfârșit, adunată între file, iată dovada unei munci care prețuiește enorm cuvântul. Poetul brașovean Adrian Găinaru debutează cu volumul de poezie intitulat, deloc întâmplător, Zale. Meta-temele curgând subtil din penița poetului, într-o poveste care se spune de la prima până la ultima filă a cărții, determină o substanțialitate poetică fără echivoc. Cuvântul e pregătit minuțios și cu o răbdare transformată în artă, slova  devine vie pentru că vii sunt gândurile. Cuvintele nu-s doar expresia înșirării disparate a unor forme gramaticale ci, vădit lucru, rodul unei munci pe care Adrian Găinaru o face pas cu pas, în ritmul său spre o posibilă perfecțiune.

Coperta v3

             Sunt imagini ce compun aievea o poveste a scrierii cărții; limbajul poetic regăsit în Zale e un substitut perfect pentru picturile pe care le privim parcurgând poeziile lui Adrian Găinaru. Dincolo de această calitate, textele sunt dinamice, iar cinematica este unul dintre atributele tari ale poetului. Asemenea unui palimpsest, Zalele reușesc, prin versuri mature artistic, să prezinte simțiri firești, nu doar trăiri comun-umane, pe un ton al  scriiturii prelucrat cu migala unui bijutier sau ceasornicar. Universul enunțat în titlul cărții conectează sacru și profan în locul geometric al ființei omenești, pe care Adrian Găinaru o vede într-un illo tempore eliadean, zbătându-se, fremătând, sperând, căutând calea și reușind să urce treptele spre cer, spre  lumina care transcende materia pervertită.zale printre flori

            Tema centrală, cea a iubirii spune gradual povestea omului care se luptă să găsească împlinirea, să afle jumătatea care ontologic îl poate ferici, bucura, iubindu-l și completându-i lipsa vitală. E locul unde Adrian Găinaru se dovedește măiastru. Sunt adevăruri față de care nu poți sta nici deoparte, nici vizavi fără a fi demn și a le recunoaște însemnătatea pentru umanitate. Căci da, lumea lui Zale este o umanitate, nu un omenet, nu o societate, nu niște oameni izolați. Pânza răbdării artistice a lui Adrian e țesută cu inspirația și vocația filologului, ce fac din prețuirea pentru limbă și cuvântul scris ori vorbit o asumare de viață și pentru viață, nu doar o alegere tematică între două coperte.

zale-n prim-plan

Este vorba, pur și simplu, despre împlinirea la care ființa umană poate ajunge prin intermediul iubirii. Dublu direcționate (sacru și profan), fără ca într-o iubire laică, pământeană să încapă momente sau optici ale celeilalte iubiri destinate celestului, cele două modalități afective sunt guvernate de aceeași lege a devoțiunii necondiționate și a dăruirii totale. Zalele iubesc, nu degeaba se-nlănțuiesc! Sau, cum o spune Dante, iubirea mișcă sori și stele...

DSCN0015

        Viețuirea  nu mai este izolată, ci împărțită, împărtășită pentru că drumul în doi e firește mai ușor de făcut decât de unul singur. Debutul lui Adrian Găinaru ne bucură, de vreme ce complexitatea tematică pe care volumul său ne-o oferă dă imbold și speranțe: omul se împlinește prin iubire, urcă  și se dez-lănțuie,  iese din matricea constrângătoare a unui destin care altminteri l-ar închide (cf. maxima carteziană Omul se naște liber, dar peste tot el este în lanțuri). În Zale, omul se ancorează în iubire, o cheamă, o prețuiește și-și împlinește destinul în ton cu aceeași demnitate carteziană definită de Cogito ergo sum. Precum odinioară Arghezi urca pe brânci treptele și urla tare și izbăvitor Este!, omul Zalelor fructifică procesul înlănțuirii, datul mai departe al gândului bun care comunică iubirea prin toți porii ființării ontologice.

                   Virgil Borcan, lector univ. dr – Facultate de Litere, Univ. Transilvania Brașov

cadru spectatori din spate-fata

Va multumesc tuturor celor care ati putut fi sambata dimineata alaturi de mine sa primiti imbratisarea mea si a cartii care a aparut pentru prima data in public, ieri, 25 octombrie, ora 11, la libraria St. O. Iosif din Brasov, un loc dedicat cartilor ! Editor, librarie, public prezent ieri in sala primesc cu totii multumirile calduroase ale autorului! Prind numai bine si la ce frig a fost ieri!

cadru profil publicSesiunea de autografe si dedicatii personalizate cititorilor treziti matinal in final de saptamana ca sa primeasca imbratisarea poetului!

DSCN0051

DSCN0057

DSCN0058

DSCN0059

shall we dance?

the bartender accuracy is off
the record might be in danger
when undoubtable situation
make our days more complicated
and this realities colored
in many way, with dark
and lights shaddows
terrible truths may come out
from the unspoken mouths.
the eyes that stop to see us
always appear so strange to admit
they will be lost in the dark
crowd left out memory
subway to missused encounter.
hostility still rolls up the wander
nervozity tried to put the finger
crossed to the main painful spot
on your undefeated back.
anxiety may occur the darkness
’til the morning early sunset
dawn has forgot about it
so let’s just have a good time,
would we?

redemption

it was the second chance to be given
to the one who really deserve it
until the morning it’s on the sky
and no mercy is anymore
responsablle
to recoil the converter
from the way it was putted in
just to fill the gap
and whatsoever to explain
what the main purpose is
choice to complete it
because it is the best way
things work
and don’t even have a clue
about it and you go to the next level
where the things are all in one
depending one for each
so ever it was and it will be too
the maximum correction of the nature
when the smartness dissapear.

moris

testul celui iubit de zei
n-ar fi putut fi oricand
acela care sa treaca
prin filtrulsitei de mai sus
de orgolii si prejudecati
orice strop de baliverne
care sa mai stavileasca
cursul apei ce nu sta
dupa cum nimeni n-ar intelege
cum, de ce si cand
e o pata si-n mormant
pieptul care nu mai bate
cat sa tina vie
curgerea de energie
peste tot pe unde duce
orisice ungher de trup
ce-i in fapt
univers complet
la scara macro.
pianul a cantat deja de seara
si e pentru poate chiar ultima seara
cand o face fara ca sa traga
funia ce lasa-n libera cadere
catifeaua din cortina
sa-ngemaneze si crepuscul
si supliciu nocturn.

description

written down my memories are still
the thing that keeps me alive
when all the hours passing by
are still moving the time live
from one point of the start
to another one, when all ends up.
like you go to sleep
the clock ticks life away
so you shouldn’t put it behind
but keep it closer to yourself
and there’s no worry about it
it’s a lot of time
and you don’t even imagine
how it looks like.
the spring is still here
getting ready to reveal
it’s her choice when it should come up
and the flowers, all of them
will finally start to grow
no matters how long your hair is
or even the length of your feet
but your shoes size tells a lot
about yourself:
you can not easy fall.

o(c)hi(lean)

corabia fulgilor ce-si canta
neatinsa interludiul
joaca-n urma cetii
pronia razelor de lumina
ce-adoarme din fasa
viata asta stramba
care s-a-mbolnavit de tot
de moarte.
pe umerii pedepselor
sperante descind pe franghii
in mormintele sapate-n stanci
cu ghearele crescute-n taina
in mizeria dinauntru
si nu, nu mai revitalizeaza
niciun vierme, gargauni
sau larve care sa vrea
zborul s-atinga-n soare
libertatea ce n-are egal
cand aerul
nu mai pica greu
ca pica. e iradiere
e meschinarie
nimic nu e doar tot ce pare
si pana la dezpielitare
nu e vorba doar despre
anticipari si presupuneri
ce se adeveresc sau nu
cu timpul care n-are de pierdut
pe drum decat pe unul si altul
care nu se regaseste
nicidecum altceva.