Zale vă îmbrățișează pe toți

Postfață

             În sfârșit, adunată între file, iată dovada unei munci care prețuiește enorm cuvântul. Poetul brașovean Adrian Găinaru debutează cu volumul de poezie intitulat, deloc întâmplător, Zale. Meta-temele curgând subtil din penița poetului, într-o poveste care se spune de la prima până la ultima filă a cărții, determină o substanțialitate poetică fără echivoc. Cuvântul e pregătit minuțios și cu o răbdare transformată în artă, slova  devine vie pentru că vii sunt gândurile. Cuvintele nu-s doar expresia înșirării disparate a unor forme gramaticale ci, vădit lucru, rodul unei munci pe care Adrian Găinaru o face pas cu pas, în ritmul său spre o posibilă perfecțiune.

Coperta v3

             Sunt imagini ce compun aievea o poveste a scrierii cărții; limbajul poetic regăsit în Zale e un substitut perfect pentru picturile pe care le privim parcurgând poeziile lui Adrian Găinaru. Dincolo de această calitate, textele sunt dinamice, iar cinematica este unul dintre atributele tari ale poetului. Asemenea unui palimpsest, Zalele reușesc, prin versuri mature artistic, să prezinte simțiri firești, nu doar trăiri comun-umane, pe un ton al  scriiturii prelucrat cu migala unui bijutier sau ceasornicar. Universul enunțat în titlul cărții conectează sacru și profan în locul geometric al ființei omenești, pe care Adrian Găinaru o vede într-un illo tempore eliadean, zbătându-se, fremătând, sperând, căutând calea și reușind să urce treptele spre cer, spre  lumina care transcende materia pervertită.zale printre flori

            Tema centrală, cea a iubirii spune gradual povestea omului care se luptă să găsească împlinirea, să afle jumătatea care ontologic îl poate ferici, bucura, iubindu-l și completându-i lipsa vitală. E locul unde Adrian Găinaru se dovedește măiastru. Sunt adevăruri față de care nu poți sta nici deoparte, nici vizavi fără a fi demn și a le recunoaște însemnătatea pentru umanitate. Căci da, lumea lui Zale este o umanitate, nu un omenet, nu o societate, nu niște oameni izolați. Pânza răbdării artistice a lui Adrian e țesută cu inspirația și vocația filologului, ce fac din prețuirea pentru limbă și cuvântul scris ori vorbit o asumare de viață și pentru viață, nu doar o alegere tematică între două coperte.

zale-n prim-plan

Este vorba, pur și simplu, despre împlinirea la care ființa umană poate ajunge prin intermediul iubirii. Dublu direcționate (sacru și profan), fără ca într-o iubire laică, pământeană să încapă momente sau optici ale celeilalte iubiri destinate celestului, cele două modalități afective sunt guvernate de aceeași lege a devoțiunii necondiționate și a dăruirii totale. Zalele iubesc, nu degeaba se-nlănțuiesc! Sau, cum o spune Dante, iubirea mișcă sori și stele...

DSCN0015

        Viețuirea  nu mai este izolată, ci împărțită, împărtășită pentru că drumul în doi e firește mai ușor de făcut decât de unul singur. Debutul lui Adrian Găinaru ne bucură, de vreme ce complexitatea tematică pe care volumul său ne-o oferă dă imbold și speranțe: omul se împlinește prin iubire, urcă  și se dez-lănțuie,  iese din matricea constrângătoare a unui destin care altminteri l-ar închide (cf. maxima carteziană Omul se naște liber, dar peste tot el este în lanțuri). În Zale, omul se ancorează în iubire, o cheamă, o prețuiește și-și împlinește destinul în ton cu aceeași demnitate carteziană definită de Cogito ergo sum. Precum odinioară Arghezi urca pe brânci treptele și urla tare și izbăvitor Este!, omul Zalelor fructifică procesul înlănțuirii, datul mai departe al gândului bun care comunică iubirea prin toți porii ființării ontologice.

                   Virgil Borcan, lector univ. dr – Facultate de Litere, Univ. Transilvania Brașov

cadru spectatori din spate-fata

Va multumesc tuturor celor care ati putut fi sambata dimineata alaturi de mine sa primiti imbratisarea mea si a cartii care a aparut pentru prima data in public, ieri, 25 octombrie, ora 11, la libraria St. O. Iosif din Brasov, un loc dedicat cartilor ! Editor, librarie, public prezent ieri in sala primesc cu totii multumirile calduroase ale autorului! Prind numai bine si la ce frig a fost ieri!

cadru profil publicSesiunea de autografe si dedicatii personalizate cititorilor treziti matinal in final de saptamana ca sa primeasca imbratisarea poetului!

DSCN0051

DSCN0057

DSCN0058

DSCN0059

Advertisements

cutia craniana

pana scrie mai departe
povestea aripilor deschise
in soarele diminetii care
anunta pasii de elan
orizontu-l cuprinde-n parte
de la stanga lui incoace
mai spre centrul lumii
care simte
ce se vede-n ceruri sobru
cand lumina reapare
tot de-atatea ori
de cate
din talpi la subtiori
trebuie sa dai si coate
ca sa prinzi vantul in fata
sa i te lasi cuprins de tot
de rafala-i generoasa
ce te-ngheata-n prima faza
inainte ca sa-ti dea si foc
cu palma ce din spate-mpinge
modulul desface-n sfere
pierdute-n aer calm
ce domol hraneste-n calea lui
toate caile aeriene
dinaintea pistei unde vrea
in fapt s-ajunga

gusta

 

redescopera placerea ploii
dupa soarele ce-a ars
negurind cu bolta-i rosie
glia manoasa, verde
a miristii din vale
unde coada rupt-a casmalei
forfota isca-ntre furnici
aricii-s si ei stramtorati
de enigmatica mana
ce scormoneste ca sa-ntoarca
Gaei esarfa la gat
cand pe-nserarea semilunei
cina e servita-n crang.
stai si-asteapt-o cu rabdare
fara de umbrela sau manta
si cand vine ea indur-o
ca nu stii cand o mai prinzi
daca-n tonul zilelor din urma
gruia nu mai spinteca-n ceruri
zeitatilor curente griji
sa dea dedesubtul tronurilor
toate. si-ncepi si misca-te
balansu-i cheia notei
care zace-n misterul noptii
prea tarzii sa mai arate
cate cosuri i-au crescut pe fata
fetei din blocul de vizavi
muzica ti-o canta pomii
ce din frunze-ncep sa tina
hangul stropilor inalti
sparti ca de o roca
pe nisipul intarit
ce-asteapta cu ardoare setea
s-o discearna cu nesat.

bob

sa cunosti ca sa alungi
de la tine gandul crud
si sa judeci fara minte
nu-nseamna ca totu-i rotund
cand nu-i
si mai are multe colturi
ce se-ascut
cum urci
spre marea piscina.
acolo-i varsarea fluviului
apei rosii care naste
din cenusa firii viata
fara gratii la intrare
pentru orice vizita de zi
sau noapte
cand visele prea colorate
canta melodia lor
si bradu-i si el mai verde
cu zapada cand ea cade
primprejurul cetinei
ce-ntinereste cu fiece colind
ce glas primeste cu voie buna
si cu spirit ce sarbatoreste
nasterea-nfratirii zeitatii
cu pamantu-nfrunzit si rece

nu vreau clanta

apare si zi si noapte
nu se plange de regularitate
ca nici talpile n-o dor
cand apa curge proaspat
raceste aer si vieti
cand plonjeaza de pe stanci
piciorul cuiul scoate
talpii roase-n salina
verde-n varfuri de paduri
scoase la vanzare
de autocamioanele-n vrii
nestinse-n noptile tarzii
cand se plimba peste tari
cu sau fara iesire la mari
sa poata tine tata placa
peste raftul de mai sus
cand nu mai incap cartile
in biblioteca lui de jos
aia care m-a facut mare
si pe mine si pe toti
cu care am crescut
cu timpul sa pot scrie
si acum de la taste
fara hartie
ca sa nu mai cada
cartile cu tot cu raft

roco

cand n-ai de unde cadea
pe sub ramuri vezi o cale
sa te dezmierzi-n siroaie
cozi de maimute
salturi-naripate
luna-ncovoiata
coperte de carte
file de poveste
si-n-ntrupare de viata
pe marea scena
unu e numarul magic
tinta prea multora
alesi nefiresc de sifoane
si ciururi ce nu-ntetesc
valtoarea mantuirii
decat atunci cand e furtuna
si iubirea-i o masca dura
a neputintei sudorii
ce-si cauta inca
evadarea din masa
pe trapa de incendiu
si-afara ploua
nimic nu mai arde
cand florile suspina
gemul si nu serbetul
dintre albine
razboi culminant
printre destine